Dormeam pe ciment înfofolit în șuba lu' taică-miu. Nu mai știam exact ce făcusem dar eram pedepsit. Frate-miu stătea la mijloc între maică-mea și taică-miu. Din camera lor se auzea sonorul televizorului. Era un Olt 514 peste care vărsasem mai demult o vază cu flori. În seara aia era ultimul episod din Norii negri.

Șuba mirosea iute. Resturi de tutun prin buzunare. Îmi închipuiam că așa trebuie să aibă oamenii mari.

*

Închipuie-ți că uitarea e o femeie fragilă de care te ciocnești întîmplător pe stradă. Dacă ai noroc poate o să devină a ta o să te plimbi cu ea de mînă ca un îndrăgostit. O să imiți pașii liceenilor din Beverly Hills. Dacă nu-i faci rău ai să uiți atît de bine încît ai putea să iei totul de la capăt. Ai să începi cu gînguritul.

*

Nu-l mai văzusem de vreo doi ani. Nu aveam nici un ban în buzunar și a trebuit să-l mint. I-am zis că de-abia mi-au băgat ăia de la firmă banii pe card și durează vreo două ore pînă intră în cont. Se întorsese din Ecuador unde fusese misionar în ultima vreme. După ce lumea s-a obișnuit cu el îl strigau Padresito pentru că îl vedeau tot timpul la altar lîngă preot. Era doar diacon dar așa se obișnuise lumea.

*

Cînd nu plîng la filme cu final tragic îmi place să aflu lucruri noi despre mine. Mă urc în propria țeastă ca un miluță de șapte ani care se urcă în podul casei căutînd pere coapte în fîn. Uneori mă prefac surprins de ceea ce aflu.
De exemplu ce bărbat din lumea asta mai crede că dacă vezi pentru prima dată o barză îți pui o dorință în gînd spui un Tatăl nostru și dorința ți se îndeplinește. Ce bărbat de pe lumea asta rîde ca o misă de Josquin des Prez..

*

Padresito începuse să-mi povestească despre Ecuador. Misiunea în care fusese repartizat era pe undeva la periferia unui oraș industrial. Biserica și casa de cateheză se aflau între două străzi controlate de două bande rivale. Cînd aveau chef să se împuște membrii bandelor nu mai ocoleau străzile. Intrau prin casa de cateheză și trăgeau în tot ce mișcă. Pînă s-a obișnuit lumea cu el toți îl priveau ciudat. Mai ales drogații care-și pasau jointul de la unul la altul chiar lîngă gardul bisericii.

Cînd ieșea seara în oraș își lua doar cîțiva dolari să aibă de taxi și cam atît. Îmi spunea că ecuadorienii au un complex de inferioritate față de europeni dar au cele mai bune sucuri naturale. Visul seminariștilor europeni de a lucra cu drogații sud-americani se sfîrșea de cum ajungeai în căsuțele cu ferestre acoperite doar de plase de țînțari. Drogaților nu aveai ce le face. Fazele de prin filme cu misionari care propovăduia Evanghelia pe la periferii nu țineau. Un preot indian o pățise rău de tot. Se ducea la o familie într-o seară și un drogat i-a cerut niște bani. Preotul nu a vrut să-i dea iar drogatul i-a crestat gîtul cu un cuțit.

*

Vremea din Londra l-a făcut încă o dată pe frate-miu. Plănuise cu Oli să aniversese doi ani de căsătorie. O excursie cu motorul în afara Londrei și un picnic pe un cîmp pustiu. Se făcuse atît de frig încît n-au mai mers nicăieri. Au stat în casă și au pus centrala termică în funcțiune. Îmi povestea că pentru româncele care munceau în Regat era o problemă să-și găsească pe cineva. Pentru ele era un singur remediu: Marea Unire.

*

Într-o zi o voi găsi pe Tinker Bell a mea. Mai convins de asta n-am fost niciodată. Un Peter Pann are o Tinker Bell și asta e tot ce are.

*

Padresito avea pe deget un inel negru din lemn de bambus. Îmi spunea că astfel de inele poartă toți brazilienii care nu au în proprietate o bucată de pămînt. Un fel de solidaritate în sărăcie. Era și el să o pățească. Într-o zi se afla singur în misiune. Membrii unei bande au bătut la poartă și i-au cerut ceva de muncă. Era un pretext. Veniseră să-l jefuiască. Nu le-a deschis. Au început să-l amenințe iar el a ripostat. Cărați-vă altfel dau cu maceta în cine apuc. De atunci la misiune s-au pus uși de fier.

*

Cîteodată liniștea naște întrebări absurde. Ca de exemplu dacă aș fi ucis s-ar găsi oare cineva care să-mi răzbune numele? Sau dacă m-aș trezi într-o dimineață și-aș provoca soarele la un meci de box pentru titlul mondial oare taică-miu ar fi mîndru de mine? Chiar dacă aș fi făcut k.o în primele 30 de secunde?