Soarele a apus de ceva timp. Cerul inca are o culoare rosiatica. M-am intors in acelasi colt parasit de lume, unde am vazut-o pentru prima si ultima oara ca intr-un cimitir ce se afla la marginea infinitului. Sper sa apara din nou. A promis. Puteam auzi valurile marii izbindu-se violent de tarm. Vantul a inceput sa bata cu putere, frunzele copacilor fosnind si cazand in gol. Pamantul era rece.
Am auzit pasi venind din departare. Am zarit-o la marginea padurii cum se apropia de mine cu miscarile-i unduitoare de felina. Razele lunii si stelele se regaseau in ochii ei de cel mai frumos albastru. Paru-i blond fusese luat de vand, iar stralucirea lui magica simteam ca ma vrajeste. Orice parte din corpul ei parea ca este desprinsa din trupul firav al unui inger. Avea talia subtire, astfel incat daca o strangeai prea tare in brate s-ar fi frant.
-Ai venit!
-Cum as fi putut sa nu apar? Ar fi fost un fapt demonic, o tortura pentru tine.
-De ce?
-Pentru ca ti-am dat sperante si apoi ar fi fost desarte.
Am imbratisat-o si i-am sarutat buzele-i moi si catifelate. Parul ei emana un parfum de trandafiri proaspat infloriti. Nu trebuia sa fiu eu cel hipnotizat, ea ar fi trebuit sa fie una ca toate celelalte. Doar una din umbrele parasite ale trecutului meu de care voiam sa uit. Cea mai frumoasa si in acelasi timp cea mai periculoasa femeie care putea sa existe pe aceasta lume. Cunosteam acest tip. Era ca si cum as fi vazut intr-o oglinda fermecata varianta mea feminina. Si eu aveam tot parul blond, ochii verzi fiind singura deosebire.
Si-a plimbat firavele-i degete prin parul meu si a clipit des din genele-i lungi. Stiam ce incerca sa faca, dar pe mine nu functiona. Avea o personalitate interesanta, misterioasa, ce ma fascina in fiecare clipa. Mereu se intampla un lucru care ma facea sa ma intreb daca este reala sau doar o iluzie. Era de o sinceritate pura si cu un calm desavarsit. Puterea ei interioara era incredibila.
Deja ma gandeam la planul meu cum o sa-mi cuceresc viitoarea prietena, pentru ca la fel ca de fiecare data nu putea sa existe una singura. Si desigur cu aceasta se va sfarsi la fel. Dupa ce a trecut prin patul meu cu asternuturi din matase o sa iasa pe usa fugind si plangand.
Nu stiu de ce doream sa simt adrenalina, voiam sa imi pun imaginatia in miscare, atunci cand eram prins in flagrant cu amanta. Probabil acesta era rostul vietii mele, sa traiesc dublu intotdeauna si niciodata sa fiu insurat. Ar fi plictisitor mereu sa ma intorc la aceeasi femeie, in aceeasi casa mobilata dupa gusturi rafinate si feminine. Asta nu este viata! Este un chin sa fiu legat de "o unica" pentru totdeauna.
Am fost mereu inconjurat de tot felul de fete. In cei douazeci si trei de ani ai mei am vazut si am auzit destule si asa o sa fie si restul zilelor mele. Eu o sa mor singur, iar la inmormantarea mea or sa vina doar Diavolii, pentru ca doar cu ei pot fi asemanat. Asta sunt si voi fi mereu : un Diavol.