Scrisori De Dragoste


Alissa


Era iarnă,iar ieșirile în oraș erau destul de rare,iar când erau,nu se prelungeau târziu în noapte datorită sezonului și timpului capricios,căci rar erau zile cu ninsoare care să readucă spiritul copilăriei și să incite la joc,majoritatea fiind zile ploioase,mohorâte,care incitau doar la baie fierbinte și la o supă la fel,motiv pentru care petreceam destul de mult în fața calculatorului,fără un scop definit.Asta până o cunoscusem pe Alissa,parcă venită special din locul unde era,să îmi umple timpurile moarte,și curând să înlocuiască activitățile mele obișnuite,făcând ca timpul petrecut cu ea să devină obișnuință.
Era frumoasă,deși o văzusem doar în poze,care nu erau foarte recente,poate chiar vechi de câțiva ani.Ochii îi oscilau între verde și albastru,dar frumusețea lor nu consta în asta,ci în faptul că ascundeau,sub o prefață extrem de timidă și cuminte,pasiune și dorință,ce transformau purtătoarea din școlăriță cuminte într-o veritabilă devoratoare de bărbați.Dar nu era așa.Din contră,avea un iubit,de care se despărțise de curând din cauza insistenței lui de a face dragoste cu el,ea nefiind pregătită,spunea ea,deși avea 18 ani.
Într-o dimineață primesc un mesaj.Eram obișnuit cu mesajele matinale,așa că amân să îl citesc până ajung la muncă,deoarece conduceam.
"Nu vreau să crezi că eu insist,dar pentru mine tu exiști.Alissa"
Acel mesaj mi-a dat speranță,dar totul se duse de râpă într-o duminică ploioasă.
Trecuse mult timp de când vorbeam,trecuse și șansa de a lega o relație,fapt care a dus la răcirea relațiilor dintre noi,deși vorbeam uneori,dar în discuțiile noastre nu mai era pasiune,poate din cauză că fiecare aștepta de la celălalt generarea ei,sau poate pentru că murise sâmburele,deși eu îmi doream să încercăm să legăm relația dar nu aveam curaj,mai ales considerându-mă vinovat într-o oarecare măsură,iar fiecare refuz pe care îl primeam,mă făcea să renunț pentru o anumită perioadă,astfel totul era într-o oarecare repetiție.
Trecuse un an de când o cunoscusem,și deși mai avusesem unele relații trecătoare,gândul meu fugea uneori la ea.Nu îmi ieșise din minte,așa că am hotărât să o caut.Eu eram în România,căci fie sentimentul naționalist renăstea,fie sentimentul de provocare,de tentație,de nou pe care mi-l creease Italia murise,iar perioada în care o contactasem pe ea,coincidea cu venirea ei în România și momentul era propice unui nou început.
Trebuia să mă sune imediat după venirea ei în țară,iar eu așteptam cu sufletul la gură și mai mereu cu mâna și ochii pe telefon,dar apelul ei întârzia.Mă amăgisem că o fi obosită din cauza drumului și așteptarea devenea tot mai apăsătoare,iar fiecare ora ce trecea mă deznădăjduia mai tare.Ajunsesem să cred că o făcuse intenționat,să se răzbune pe mine pentru ca îi dădusem speranțe ca mai apoi să las tot de izbeliște,gând care nu m-a părăsit până la aflarea adevărului,deși îi lăsasem în fiecare seară mesaj cu numărul meu,asta în caz că îl notase greșit sau îl uitase acasă.
La reîtoarcerea ei în Italia,o întrebasem ce s-a întâmplat,de ce nu mă sunase,iar răspunsul era oarecum previzibil,îl notase greșit.Deși cu multe explicații și discuții pe tema asta,cu ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi întâlnit,hotărâsem să răcesc relația cu ea,fapt care s-a și întâmplat,nu fără regrete din partea ambelor părți,dar așa decisesem că e cel mai bine.
-Iubi,ești bine?
-Da..cred că am răcit...Elena,dă-mi te rog haina,am nevoie de puțin aer.

Elena