Am fugit în cameră unde m-am echipat cu pălăria neagră și bandana, pe care le procurasem de curând. Întors din nou la oglindă arătam mult mai diferit acuma. Mă studiam, și îmi plăcea imaginea. Dar… iată că fusesem fermecat și niște imagini noi încep a se contura și a prinde viață. Ceva din mintea mea….o voce, mă îndemna să mă apropii și mai mult de oglindă. Parcă eram hipnotizat, îmi plăcea ce vedeam, și acele sunete minunate pe care le auzeam din oglindă mă îmbătau și mă prindeau și mai mult în mrejele lor. Casa începu să se legene agale pe valurile din oglindă. Am întins mâna să le pot atinge. Erau atât de reale și mă hipnotizaseră. Mă aflam în mijlocul mărilor și nici un țărm prin apropiere. Mi-am ridicat mâinile la ochi, asemeni unui binoclu și am început să scrutez orizontul.
În acel moment am auzit un hohot de râs și m-am întors cu privirea spre ușă. Angela pusese sacoșile cu cumpărăturile făcute pe hol. Nici nu băgasem de seamă când intrase in casă. Scoase un pachet dintr-o sacoșă și mi-l înmână. Mă uitam surprins la ea, deși eram gol. Nu știu ce a fost în mintea ei în acel moment, când mi-a dat un sărut apetisant și m-a tras pe canapea lângă ea. Mă mângâia peste tot și mi-a șoptit la ureche:
- Deschide-l pirățelule.
Am rupt rapid învelitoarea de hartie a pachetului și mi-am văzut chipul oglindit în spatele craniului alb. Același craniu căruia îi simțisem dorul de dimineață, dar care acum îmi zâmbea triumfător de pe coperta neagră a cărții pe care o țineam în mână. Ochii îmi sclipeau, și am simțit cum Angela mă trage pestea ea. Am lăsat cartea să alunece lin jos și am început să-i arăt mulțumirea mea pasională pentru cadoul primit.