Pânza baldachinului se unduia ușor în ritmul vântului mângâietor al dimineții. Camera era acum scăldată de razele blajine ale soarelui. Somnoros din firea sa, ca în fiecare dimineață, își deschise leneș pleoapele și fu izbit de acea invazie a luminii, ce îi provocă o mică durere în ochi. După câteva bolboroseli în sinea sa, se ridică pentru a coborâ din pat. Privirea îi fugi la fereastră și observă că aceasta era deschisă. Din câte își amintea o închisese înainte să adoarmă, sau fusese prea obosit să mai faca acest lucru? Nu prea își dădea seama acum. Deveni un pic cam circumspect și aruncă o privire împrejurul său. Măsuța pe care era așezată fructiera frumos ornamentată zăcea neîncepută așa cum o lăsase aseară. Restul statuietelor și obiectele de artă rare cu care își decorase camera păreau a fi la locul lor. În fine, nu avea rost acum să-și reaminteasca datorită căror fapte i se datorau bogățiile pe care le stăpânea și se lăfăia în ele. Observă lumina lampadarului aprinsă și își dădu seama că somnul îl furase aseară mult prea devreme pentru a încheia ziua așa cum se cuvenea. Apăsa butonul și lumina artificială dispăru ca și cum n-ar fi fost acolo. Își luă papucii auriți în picioare și coborâ de la etaj îndreptându-se spre baie. Pe hol fu întâmpinat de galantul majordom gata oricand a-i sta la dispoziție:
- Bună dimineața domnule Ash. Ați dormit bine?
- Da Richard, mulțumesc.
- N-am îndrăznit să vă deranjez mai devreme de cât era cazul, chiar acum aveam de gând să urc la dumneavoastră.
Își aranjă voalant papionul și adăugă:
- Mă duc să pregătesc micul dejun, vă rog să mă iertați.
- Sigur, te rog, o să vin și eu îndată.
Apropiindu-se de baie, o senzație stranie îl învălui. În timp ce se spăla simți o răcoare la ceafă și un mic șuierat în ureche. Întoarse din instinct privirea înapoi... însă nimic, și își reluă spălatul. Marginile oglizii prinseră a se aburi ușor și niște cuvinte scrise cu sânge ocupară locul din mijloc. Ash înțelese mesajul și rosti în șoaptă:
- Nu acum Demonule, avem timp, spuse printr-un oftat scurt.
Silueta unei umbre neagre asemeni unui înger cu cornițe se materializă lângă el.
- Cel mai târziu în noaptea asta Ash trebuie să-mi dai ce este al meu, se auzi vocea groasă a entității poruncindu-i pe un ton supărător.
- Da nu incape îndoială, am înțeles, voi începe să fac pregătirile.
- Bun Ash, vezi să nu mă dezamăgești, după care umbra se și evaporă pe nesimțite.
Coborâ jos în living unde bunătățile calde preparate de Richard îl așteptau îndemnându-l îmbietor să le devoreze cât mai repede. Se opri lângă Richard și-l bătu ușor pe umăr:
- Dragul meu, o să vreau să îți iei liber vreo două zile începând de acum.
- Păi...
- Nici un păi, vei fii plătit nu-ți face griji.
- Am înțeles domnule Ash, vă mulțumesc.
- Poți să te retragi.
Slujitorul nu mai așteptă ca stăpânul său să se pronunțe a doua oară, făcu o plecăciune după care se și făcu nevăzut.
Mâncă ca un rege, însă nu uită ca avea treburi importante de îndeplinit. Acum că era singur în casă, se ridică de la masă luând telefonul în mâna dreaptă. Formă un număr, iar de la celălalt capăt îi răspunse o voce un pic răgușită. Ash întrebă dacă pachetul era gata pentru a fi livrat.
- Sigur că da, ne vedem la locul stabilit într-o oră, fu răspunsul interlocutorului, după care închise.
O porni pe holul larg ornat cu lambriuri de jur împrejur, până ce ajunse în bibliotecă. Împinse cartea cu scris verde și un hârjâit al unei uși ce se deschise tulbură liniștea încăperii. Se duse și își umplu geanta cu tot ce îi trebuia după care luă și servieta neagră ce fusese pregătită cu cinci zile înainte și porni spre mașină. Înainte de a ieși din casă activă sistemul de alarmă și cu scârșâit de roți părăsi conacul. Și cum era mare amator de adrenalină, avea mania vitezei. Ajunse la marginea pădurii mult mai devreme. Se dădu jos din mașină și trase adânc aer în piept.
- Dap, aer curat, murmură pentru sine.
Își scoase o țigare și o aprinse trăgând din ea cu poftă. Se așeză pe capota mașinii și se puse pe așteptare. Vremea începuse a se schimba, erau urme că în curând o ploaie își va face apariția. Desisul pădurii foșnea în bătaia vântului ce creea astfel atmosfera începutului tragic al evenimentelor ce aveau să vină. Undeva în depărtare un mic nor de praf lăsat în urmă de o mașină începu a se mării din ce în ce, până când într-un final se opri lângă el. Din mașina neagră își făcură apariția doi indivizi cu ochelari de soare și îmbrăcați în parpalace negre. Cum îl văzură îl salutară și zâmbind îl indemnară să meargă spre portbagaj. Ființa era legată la ochi cu o batistă iar brațele erau prinse la spate cu o frânghie de nailon. Prizoniera era o fetiță sub floarea vârstei, inocentă și pură așa cum ceruse el. Nu se zbătea și nu se mișca deloc. Deziluzionat Ash crezu că este moartă deja.
- Nu te speria, este doar inconștientă. Peste o ora se va trezi.
- Câți ani are?
- Are doar 9 ani, sper că nu este vreo problemă? i se adresă una din acele siluete masive.
- Aaa... nu. E mai mult decât perfect, este sub vârsta de 14 ani. Haideți să facem onorarile și să trecem la schimb, să terminăm o dată.
Luă valiza din mașină și o deschise în fața celor doi. Teancul din interior era destul de impresionant. După ce o închise indivizii solizi luară valiza imediat din mâinile sale aruncând-o pe bancheta din spatele mașinii lor. Puseră apoi prada umană ușor și cu grijă la Ash în mașină. Afacerea se încheiase și totul decursese de minune fără incidente. Se despărțiră iar Ash apucă drumul potecii ce ducea în pădure. Nori negrii își făcură apariția pe cer și câțiva stropi de ploaie umeziră parbrizul mașinii ce se afunda tot mai mult și mai mult printre copacii ce acum incepeau a prinde chipuri grotești.
Ajuns în poieniță, opri motorul mașinii și coborâ jos. Aerul era tăios și rece. Două fulgere străbătură imaginea cerului și un tunet asemeni unui cutremur lovii cu putere în depărtare. Stropii reci ai ploii continuau să cadă. Ash știa că trebuia să ducă la bun sfârșit astfel de sarcini la fiecare lună, nu conta cum era vremea. Se dezbrăcă de hainele sale și-și puse pe el roba neagră pe care o folosea la ceremonii. Supărat și dezamăgit din cauza ploii se apucă de pregătiri. Scoase patru țăruși de lemn din portbagajul mașinii, ce mai fuseseră folosiți și altă dată, pe care îi bătu în pământ. Târâ afară fetița, dezlegându-i sfoara de la mâini și o întinse jos. Tăie în patru părți egale frânghia cu athameul apoi îi legă mâinile și picioarele de acei țăruși. Spre surprinderea lui ploaia se mai domolise. Aduse lângă el și fetiță altarul mobil și începu a înșira cele treisprezece lumânări albe formând astfel un cerc împrejurul lor. Pe cele colorate reprezentând elementele le puse pe pozițiile lor. Lumânarea spiritului, cea argintie o aseză deasupra către est. Desfăcu batista umeda de la ochii victimei și observă cât de inocent era chipul acesteia. Ploaia se oprise complet acuma, însă norii cenușii rămaseră pe cer. Era vremea începerii ceremonialului. Luă un chibrit consacrat de pe altar și aprinse toate lumânările. Se puse în genunchi și începu a murmura mantrele de deschidere a cercului și conectarea la astral. Datorită ploii și aerului rece fetița începu a se trezi din starea în care se afla. Ash observă lucrul acesta și se întinse după batistă. Urletul subțire și disperat al fetei îi țiui în urechi, însă reuși să-i astupe gura cu batista murdară de pământ dupa ce primi o mușcătură zdravănă la degete. Ochii acesteia erau mari și plini de spaimă, iar pieptul mic se zbătea încercând a-și menține respirația sub control.
- Ușor copilă, totul se va sfârsi în curând, îi zise acesta și o mângâie suav pe față dupa care își masă degetele să elimine durerea provocată de dinții puternici ai fetei.
În zadar se zbătea biata ființă, nu mai avea nici o scăpare. Ash, sfâșie cu forța hainele micuței dezgolindu-i trupul nevinovat. Luă pentagrama în mâna stângă și cu athameul în cealaltă mână crestă palma fetiței. Sângele își făcu apariția șiroind în valuri. Micuța urla înnecat și lacrimile i se scurgeau din ochi asemeni unui ocean. Crestă și cealaltă palmă în același loc și apoi le scurse pentru a umple cupa de argint cu sânge proaspăt și cald. Cu degetul înmuiat în cupă, luă sânge și începu să deseneze simbolurile și sigiilile pe corpul fetei.
- Te invoc demonul meu, vino să te bucuri de sufletul acestei făpturi. Te conjur să te arati acum.
Atmosfera din jur se schimbă nespus de mult și doi ochi rosii mari își făcură apariția deasupra cercului. Din cei doi ochi o siluetă începu a se contura până deveni perfect vizibilă. O entitate hidoasă și dură mângâie trupul legat pe pământ.
- Daaa, continuă ce ai de facut, se auzi vocea groasă poruncindu-i. Vreau ce-i al meu.
Lama lucitoare a pumnalului ridicată deasupra victimei se lăsă rapid în jos străpungându-i pieptul cu putere. Stropi fierbinți de sânge sărira pe chipul său și un icnet de durere se auzi ca o eliberare. Pumnalul coborâ tăind trupul și despicând-o în două până ajunse la abdomen unde îl tăie fără pic de milă în formă de cruce. Ființa încetase a se mai zbate și rămase nemișcată. Îl rupse în două părți și intestinele căzură afară în băltoaca cu sânge. Se îndreptă apoi asupra cutiei toracice de unde sfârtecă carnea și scoase bucata mică de inimă însângerată, care încă mai continua să bată. Turnă niște apă pe ea curățând-o apoi o întinse grațios demonului, care o înșfăcă îndată.
- Foarte bine Ash, nu mai dezamăgit nici de data asta.
- Prea bine demonule. Și duse cupa la gură golind-o de sânge, după care se șterse cu mâneca robei.
Entitatea mulțumită se făcu nevăzută după care lumânările se stinseră toate de la sine asemeni unei explozii păgâne. Ritualul se încheiase. Era timpul să strângă mizeria rămasă în urmă. Se apucă să taie victima în bucăți începând de la cap. Strânse resturile și lumânările la un loc apoi scoase din mașină o canistră de benzină și turnă pe ele în voie. Aprinse un chibrit și-l aruncă pe ele stârnind astfel un foc asemeni ca cele din tabără. Se duse și se spălă cu apa ce mai rămăsese în sticlă și își aprinse o țigare privind flăcările cum mistuiau carnea și rămășițele ritualului. Pădurea fremătă adânc și stelele nopții începură a-și face apariția pe cerul întunecat.