Consilierul religios anunța mântuirea robului Erwin de toate păcatele, inclusiv de cel al răzvrătirii față de onorabila conducere a informațiilor speciale. Pe cine mai avea Erwin? Un frate, Mark, care de câte ori prindea ocazia trăgea la măsea, așa uita de situația nenorocită a familiei, locuia într-o garsonieră cu o prostituată la marginea lumii civilizate din Amsterdam. Dacă cineva ar fi spus că ratatul ăsta avea să răzbune moartea lui Erwin, iubita lui, Monica, cu ochii umflați de nopți nedormite și plâns, ar fi căzut într-un râs isteric cu gura până la urechi sau cât să i se vadă dinții de porțelan, cel mai de preț dar din viața ei. Acesta îl primise de la un bancher din Zurich, îndrăgostit foc de frumoasa Adelin, cum se numea atunci. Și într-adevăr, cum în viață niciodată nu e bine să judeci după aparențe, Mark avea să facă tot posibilul pentru a demasca manevrele necurate al sistemului informațiilor speciale, munca lui Erwin.
Cum arăta Amsterdamul după bătăliile de stradă între cei nesupuși și forțele de ordine? Nicio vitrină, reclamă din Haarlem nu mai era întreagă până în Cartierul de afaceri. Mark primise în plic numărul de cameră rezervat la Hotel Amadeus și instrucțiunile necesare. Cine îl informa despre slăbiciuile sistemului, cum trebuia să opereze? În niciun caz consilierul religios, oameni mai oribili decât cei ce se prezentau ca adepți ai religiei unice nu existau. Se reușise performanța formalizării religioase sub o singură instituție, nici dracu nu mai credea în Noua Viziune Profetică, numele bisericii întemeiată de Noua Înțelegere Europeană. După cum se vede, în toate formulările era ceva “nou” și, în fond, nimic schimbat din marea mizerie omenească. Dar cine era legătura, “sifonul”, “cârtița” care-i furniza datele? Dacă vă spun că o vânzătoare de lalele al cărui fiu a fost ars de viu într-un centru de specializare tehnică a dezinformării, o să credeți prea banală întâmplarea! Da, așa era de fapt, bătrâna avea toate documentele de la Karl, fost formator de cadre la Academia Politică a guvernului. Plicul l-a găsit sub ușa de la garsonieră, bine că ajunsese înainte de Monica și nu trebuia să-i arate ce era în el. De la un timp, femeia în care își punea încrederea îl controla, nu de puține ori îi lua banii sau obiectele de valoare găsite prin lucrurile lui. Îl desfăcu pe nerăsuflate și la fel îl citi, nu înțelegea mare lucru, găsise instrucțiunile și cheia de la hotel. În final se spunea că ar fi fost dorința lui Erwin. Înainte de venirea consilierului religios, prin acest plic șifonat, aflase că fratele i-a fost trimis în lumea celor drepți. Când deschise ușa, pe ultima treaptă a scărilor apăru un tip burduhănos cu figură inexpresivă, păr lins, cleios, doar ochelarii mari, fumurii îi dădeau o ținută oficială.
- Dumnezeu să-l ierte, n-a știut săracu ce face! A căzut sub pofta altora de a-i vedea sfârșitul. Ce este omul? Cel mai feroce animal de pradă! Să veniți pentru a-i face formele necesare, vă aparține! Sunt Bob Land, consilierul religios al comunității. Nici nu a închis bine ușa că imediat și-a făcut apariția Wanda. Și cât se gândise Mark să dea de ea! Era într-o rochie neagră, sobră, dar care nu o împiedica prin croială să-i scoată în evidență picioarele perfecte, că dacă există o ființă să dea măsura artei Creatorului… nu poate fi alta mai reușită decât femeia.
- Wanda?! Chiar mă gândeam unde o să te găsesc! și făcu un pas înapoi ca s-o poftească înăuntru, fără să-și mascheze uluiala de pe chip.
- Erwin a ținut să-ți transmit personal că regretă tot ce a făcut și dacă ai date despre ce a vrut să divulge cu privire la anchetele guvernului… Ne-am înțeles ca doi parteneri, mi-a spus tot despre tine, familie, poți conta pe încredere. Din nefericire, așa se întâmplă, niciun necaz nu vine singur, în urma accidentului au pierit soția și copiii!
- Ce accident? lui Mark îi dispăru culoarea de pe chip.
- Cum, nu știai?! Un incendiu, le-a sărit în aer locuința, de la scăpări de gaz a plecat totul. În timp ce-i spunea veștile rupte parcă dintr-un film de groază, se așeză pe fotoliu și-și etală picioarele fără nicio reținere. Mark scăpă din mâini tava cu pahare și sticla de whisky.
- N-am crezut că nebunii ăștia îi vor termina pe toți, poate mă vor și pe mine!
- Îmi pare sincer rău, Erwin era deosebit și ce momente am trăit împreună! Când punea mâna pe mine transmitea un fel de încredere, liniște. Să nu mai zic de dragostea noastră, n-am trăit cu niciun bărbat așa clipe! Privirea și atingerea lui mă excitau, înnebuneau, dacă i-ai semăna! Mark se simți atras de această femeie cu păr roșcat și chip de zeitate a iubirilor pătimașe care impresiona în așa mod că nu știa ce-l amețea, băutura sau prezența ei. Wanda era fermecătoare, experimentată în a profita de slăbiciuni și a face artă din puterea de seducție, avea un fel de a intra în suflet. Și bietu’ Mark, în asemenea situație, era de-a dreptul buimac. Nu suficient încât să-i dea documentele primite de la vânzătoarea de lalele. Impresia pe care i-o făcu acestei agente experimentate nu depășea condiția unui prăpădit.
- N-ai reușit să-l ajuți la anchetă?
- Am făcut tot ce mi-a stat în putere să-i curm suferința. Bun, Mark, dacă afli ceva în legătură cu divulgările lui Erwin, îți las numărul ăsta, nu contează ora! și dispăru așa cum își făcu prezența, din câțiva pași. Când închise ușa în urma ei, o clipă observă, pe scări în jos, trupul masiv al consilierului religios într-o baltă de sânge. Nici nu știa cum să reacționeze, îl apucă o amețeală, se învârteau pereții, că nu mai ajunse la pat, s-a prăbușit pe blana de urs primită de la unchiul Nils din Canada. Nu știu cât zăcuse întins așa, când se trezi cu comprese pe frunte și sărutul cald al consoartei.
- Era un mort pe scări, am să fiu interogat! Era un mort, sânge, Monica!
- Ce mort? Ai febră! Nu era nimeni, nicio urmă de cadavru sau sânge!