Tentația șoselelor prăpăstioase




Un șofer se poate îndrăgosti foarte ușor dacă este la volan pe străzile noastre împreună cu vreo autostopistă frumoasă. Cu ochii mai mult la ea, cu siguranță că nu ar putea evita gropile crescute în șosele, cunoscându-le s-ar speria și i-ar sări inima din piept. Și unde să sară decât în pieptul ei, unde cu siguranță ar găsi liniște deoarece femeile nu se sperie de așa ceva, pentru ele nefiind o chestie nemaiîntâlnită… Și uite-așa, s-ar putea ca șoferul să rămână o lungă perioadă, poate chiar toată viața, în compania fetei în speranța că aceasta îi va restitui organul. Lucru care nu cred că s-ar întâmpla vreodată; ea s-ar gândi că șofer cum e el (!), își are locul de muncă pe șosea, o pepinieră de gropi care mai de care mai grațioase și mai misterioase, mai adânci și mai șerpuitoare, niște pretexte-tandre aproape, de îndrăgostire. De-ar INTRA în vreo groapă de felul celor enumerate, însoțit de-o altă autostopistă frumoasă, gândește ea, se poate întâmpla ca inima lui să se sperie altcumva. Dacă e mai adâncă, ar face-o într-un mod adânc și n-ar mai fi de găsit în trupul ei, mai ales dacă acesta e mai găunos, mai încăpător, mai ospitalier de frumos.
Cam sinuos acest drum, dar nu imposibil după ea care-și cunoaște partenerul-îndrăgostit inconștient de propria lui inimă și nu de a ei. Așa că așteaptă momentul prielnic să-i dea inima, pentru ca el, iubind atunci cu inima ei, deci cu una străină, de împrumut nu o va mai putea scăpa altcuiva și își va face în liniște meseria fie și pe străzi ce amintesc cu numele de femeile încântătoare, pe stradele, ulițe de țară sau pe jos, în timpul liber.
Și e valabil pentru toți, totdeauna, chiar de n-ar exista gropi, fără de care apare uitarea de ele și de sine ce, poate, ar face mai mult, cine știe…