Nimeni, cu satisfacția unui bun cunoscător:
- Zice-se că părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei, specialist în sacroterapie, a preparat o pâine cu proprietăți curative miraculoase, denumită și „pâinea harică”. Mulți bolnavi, considerați incurabili, au reușit să se vindece de cele mai grave maladii.
Eu, Cineva, abia îngăimând:
- Ar fi minunat dacă părintele ar găsi un tratament care să vindece și bolile incurabile ale societății românești de azi, incompetența, corupția...

Nimeni mă privește foarte serios și surâde șiret pe sub mustață:

... Comisarului șef al Gărzii Financiare din județ i se dădu, de urgență, legătura telefonică în birou. La capătul opus al firului nu era altul decât ditamai ministrul.
- Am onoarea, domnule ministru!, pronunță apăsat cuvintele și, instinctiv, se ridică de pe scaun.
- Comisare, am o mică rugăminte la dumneata. N-aș vrea s-o consideri intervenție.
- Vă încredințez de toată considerația mea, domnule ministru!
- Ai în foarfece la dumneata o firmă. E vorba de un import de arșice, biete oscioare folosite la jocul de copii. Marfa e confiscată de oamenii dumitale, iar pe patron îl așteaptă o amendă grasă. Vezi ce poți face pentru el. Și, mai ales, să nu ajungă pe mâinile procuraturii.
- Da, domnule ministru! Să vedem ce e de făcut. Am onoarea!

- Îți este clar, dragul meu Cineva, ce a zis șeful statului!, se surprinde Nimeni glăsuind. „Evaziunea fiscală a devenit o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale. Peste treizeci la sută din resursele ce se cuvin statului sunt evazionate sau suspectate a fi evazionate. Bătălia cu evazioniștii trebuie să continue tot mai apăsat, mai fără menajamente”, a zis dânsul, la bilanțul Parchetului. „Orice ban furat, a repetat Domnia Sa, este un atac la siguranța națională”.

... Incoruptibilul comisar studie dosarul. I se păru destul de superficial întocmit. Pe loc, hotărî să se ocupe personal de investigații.
"Uf!, își zise el, și trânti receptorul în furcă. De-ar fi în joc doar niște biete arșice! Dar e vorba despre un mare import de veritabile ciolane, pentru dulăii țării. Nu pot mușamaliza cazul. Și nici nu-mi stă în caracter".

Zice, apoi, Nimeni, dregându-și glasul:
- Referitor la zvonul că Garda Financiară ar urma să fie desființată, iar atribuțiile să le preia Administrația Fiscală, șeful statului a precizat: „Atunci când o instituție merge prost nu o desființezi, ci o faci să funcționeze”...

- Comisarul general al Gărzii Financiare, stăruie Nimeni, cu încăpățânarea de a convinge preopinentul, a arătat că veniturile salariale, mici, ale funcționarilor din instituție îi expun pe aceștia la corupție. „Există o legătură directă între veniturile încasate de comisari și gradul de corupție în Garda Financiară. Cine nu constată această relație cred că este rupt de realitățile românești”, a declarat el și a subliniat că patronii de firme știu de frica Gărzii.

... Deplasarea la sediul firmei incriminate îi fu, însă, fatală: dulăul din corpul de pază al clădirii i se repezi la piept și își înfipse colții în gâtlejul redutabilului funcționar, fără ca acesta să mai poată fi salvat.
Pentru merite deosebite, comisarului i se decernă titlul de erou post-mortem și avu parte de o înmormântare frumoasă, cu fanfară și onoruri militare.

- Lumea vorbește multe, zice Nimeni, cu revigorare în voce. Cum că săracii comisari ar fi, de fapt, bogații sărmani... Că, dincolo de banii păstrați „la saltea”, gardiștii se pot lăuda cu terenuri, mașini, case și bijuterii, conturi îngrășate în bănci, investiții și plasamente financiare care „puiază”.

... - Câtă lume!, se minună un gură-cască, privind la șirul lung de oameni ce defilau, tăcuți, prin fața sa.
- Și când te gândești că toți aceștia sunt patroni!, zise un altul.
- Da' ce a fost răposatul?
- Șef la Garda Financiară.
- Probabil a fost om bun, de îl regretă atâta lume.
- O fi fost el om bun, dar ăștia sunt din ăia care au primit amenzi sau li s-a confiscat marfa! N-au niciun motiv să-l regrete.
- Atunci, ce caută în convoi?!
- Comisarul a murit mușcat de un dulău.
- Ei, și? S-a mai auzit. Zilele trecute, un japonez... A murit mușcat de un câine, în București...
- Așa e. Nimic nou... Da’ toți acești patroni vor să împrumute fiara. Și... nu știu de la cine!