poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-05 | | Luna noiembrie veni odată cu iarna. O ninsoare de câteva ore așternu covor alb în grădina Sabinei, peste casă, peste pomii goi. Crengile plângeau încovoiate sub greutatea fulgilor de nea, așternut în strat gros și pufos. Sabina ajungea prima acasă și trebuia să facă focul. Dar cu ce? Deși pădurea era aproape, lemne de foc nu erau. Vara era simplu. Se găseau crengi uscate prin grădină, căzute din pomi sau le trăgeau cu o greblă de fier, cu coadă lungă. Însă iarna era greu. Sabina tăia ce apuca. Acum, tăia un prun, nu prea departe de casă și nu prea gros, pentru a-i fi mai ușor să-l doboare. Într-o clipă de odihnă i se păru că aude pe cineva strigând-o. "Nu, nu... mi s-a părut" gândi fata, dar un fior îi străbătu corpul. Nu i se păru deloc, în următoarele minute, Vasile era lângă ea. - Ce faci Sabina... Ce mai faci... - Ce sa fac, tai un prun, răspunse fata. - De ce-l tai, ce ai cu el? - Să fac foc. Să mă încălzesc. Bărbatul fu cuprins de milă și de admirație totodată pentru această ființă, plină de viață, care trebuia să se descurce în orice împrejurare. Luă toporul din mâna fetei și-n câteva minute, prunul era pe zăpada. - Pe care vrei să-l mai tai? întrebă râzând. - Hai să-ți arăt! luă fata spusele lui în serios și-l duse la niște zarzări, care creșteau anapoda și tot trebuiau tăiați. Într-o oră, în una dintre camere focul ardea, cu flăcări vesele, camera se încălzi, iar cei doi stăteau la taină. - Sabina, am hotărât să mă fac băiat cuminte. - Nu te cred, Vofi. Tu nu poți să trăiești omenește. Tu ești un rebel. - Dacă-mi promiți... că te măriți cu mine, o să-ți demonstrez că pot fi și altfel, decât rebel. - Eu nu mă mărit cu tine. Eu vreau să învăț, să fac o facultate, să-mi cumpăr o casă, unde să fie curent electric. Să nu mai citesc la lumina lămpii și gaz metan, să scap de tăiat lemne, încercă fata să argumenteze refuzul. - De acord cu tine. Te ajut să faci toate astea, iar dacă vrei să te mai uiți la mine, bine, dacă nu, nu. - Mai vedem, răspunse fata de pe genunchii lui, jucându-se cu mâna în păru-i lung. - Am niște bilete la film pentru mâine, mergem? întrebă Vofi, pe Sabina. - Nu pot mâine... mâine mă duc la concert de muzică simfonică. - Și ce faci acolo, dormi?... mai întrebă, râzând. - Nu dorm... ascult muzică bună... ce știi tu ce-i aia...replică, fata. - Interesant! Azi tăiem pruni și mâine mergem să ascultam Eroica de Bethoween... - Și? Ce vezi tu nelalocul lui aici? spuse Sabina, ofensată, mai bine ai venii și tu. Pentru a-i face pe plac Vasile își cumpară niște haine mai dumnezăiești și o însoți pe Sabina la concertul simfonic. Apariția lui în haine clasice o amuză pe fată. - Parca-i fii un urs gătit... În timpul concertului însă, Sabina rămase uimită de transformarea ce avusese loc asupra bărbatului de lângă ea. Asculta atent și părea că visează ceva ireal și plăcut, în timp ce o strângea tandru de mână. Urmă din nou o perioadă plăcută, petrecută împreună, atât cât îi permitea timpul Sabinei. În una din zile, pe când se întorcea de la școală, găsi în fața casei un morman de lemne, tăiate în butuci, un morman mare, aproape cât casa. Nu-i venea să-și creadă ochilor. "De unde au picat astea?", gândi cu bucurie. Scăpa de căutatul lemnelor prin zapadă, dar o teamă o cuprinse, de ce-ar putea zice mama. Erau prea multe să le poată ascunde. ''Sigur, trebuie să fie mâna lui Vofi". Când veniră, Dinu și mama, nu știu ce să le spună. - Ce-s cu lemnele astea Sabina, de unde sunt? întrebă mama, stupefiată. - Nu știu nimic mamă... Și eu le-am găsit aici... când am venit. Or fi de la Sfatul Popular. - De la Sfatul Popular pe dracu, replică mama. De unde or fi, de unde n-or fi, haideți să le aranjăm în șopron, că vine vreo ninsoare și nu le mai putem lua de sub zăpadă. Vom vedea dacă vine cineva să ne ceară bani pe ele. Până la jumătatea nopții, pe întuneric aranjară lemnele și nu le terminară. Continuară și a doua zi. Deoarece se apropia revelionul, Vasile încerca să facă un plan pentru a-l petrece împreună. - Dar unde, întreba Sabina? - Las' pe mine pisicuțo, răspunse bărbatul, râzând vesel. Plăcuta și uimitoarea surpriză avea să sosească. va urma |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate