abia cînd ajungi să te cunoști realist pe tine însuți, începi să înțelegi și să uiți. pînă atunci îți amintești cu drag de tine, drept cea mai importantă persoană din Univers. deși nu înțelegi și habar nu ai cine ești.
*
privesc meditativ o halteră. fizicul îmi strigă: fără mine ai fi un zero barat și vegetarian. o legumă.
*
mi-ar plăcea să scriu un text erotic în care zonele profunde și superficiale să alterneze tot mai rapid pînă la demența finală a unui orgasm spiritual-afectiv.
*
cel mai de temut dușman al unui poet nu e moartea. moartea e doar o trecere, o părere. ceea ce te desființează realmente e abstracția. un fel de matematică a uitării.
*
dacă tot murim ar trebui să luăm cu noi doar strictul necesar: viermii, aceste drăgălașe drăcii angelice...
*
vreau un cimitir all inclusive, cu garaj subteran, room service și vedere la mare...
*
să scrii povestea secretă de care te temeai că n-o vei afla niciodată. pentru că o trăiai de pe-o zi pe alta, crezînd că ești viu, că ai totul sub control și că lucrurile pe care le ignori nu contează.
*
cititul cărților te face un fel de apostol un fel de răspînditor de bună vestire a unei ficțiuni literare. în absolut cartea e urmașa tuturor bibliilor nescrise, a miturilor umanității. dar adevăratul cititor a văzut prea multe ca să o creadă așa că nu vede divinitatea în ea. îi este de ajuns să înțeleagă și, eventual, să se schimbe.
*
zice tot ce mai visez e să-mi stropesc prietenii cu un Jeep. să am o moacă de ghiftuit, de cocălar cretin, fără niciun gust și umflat cu pompa. un fel de ardei turcesc, de polițai grăsun și proaspăt bărbierit ca porcul de Crăciun.
*
se pare că Borges a trebuit să orbească pentru ca să nu mai vadă în singurătate o formă de nefericire. adevărul e că poți fi fericit doar fără să-ți folosești ochii pentru întunecarea singurătății. doar folosindu-i pentru iluminarea ei cu o nouă zi. și încă una care poate fi în întregime a ta.
*
certitudinea trecutului. mirarea de prezent. frica de viitor. și mereu această frică devenind cu stupoare o liniștită certitudine.
*
deghizați-vă poemele în lucruri simple, în turiști distrați ai eternității, într-un continuu afterparty de carnaval venețian. în felul acesta atît trecătorii, cît și remanenții au doar de cîștigat. iar voi autorii veți fii tatăl de duminică al acestui bîlci al nemuririi.
*
Cioran tipărit, după revoluție, pe hîrtie mai proastă ca aceea maro, de împachetat. schimbarea la față a Ro-mâniei.
și românii, parcă strigînd: „hai acasă Emile!”. asta nu-i sigur că se va întîmpla. poate nici în viața de apoi.
*
nu excelent. nu extraordinar. astea sunt doar foste vorbe de clacă. vorbe volante. nimic nu se pierde. totul devine script-amane(n)tabil!
*
maimuța cu pedale feat. Godzilla...mai sunteți mulți măi em ti vii?
*
ce magie să schimbe lumea? realmente lumea se schimbă singură. noi doar constatăm și ne pufnește plînsul. ca la Știrile de la ora 5.