Racord din 19.1.2009(comentarii)

Convenție scrisă

Instinctele și limbajul de inginer m-au făcut să adopt formula de racord, care este generală și are legătură cu textele anterioare.
Dă o economie de timp, mătrăgunuțo, așa ca și scurtisimile mele care au început să ia amploare în limbajul multora. Ești tu moldoveancă, așa cum sunt eu popă sau patriarh al Moldovei, dar să trecem peste asta, o să mă prostesc eu o țâră și oleacă, să mai reasamblez limbajul cu care m-am născut și copilărit în părțile Iașiului.
Am fost plecat cu tata de mic, m-am corcit rău de tot în Constanța, dar mai vizitam Iașiul cât trăia nea Georgică Topârceanu, până s-a stins în 1937. Dar să trecem peste asta. M-am corcit de la muica, ce era olteancă de la Cernavodă și oleacă de la tata care era moldovean de la Trușești cu acte în regulă.
Nu-i nevoie să-mi răspunzi la fiecare episod al scrisorilor mele umoristice, poți după caz, după cum vrei tu, să nu-mi răspunzi, sau să-mi răspunzi global la mai multe episoade. Asta ține de strategia și interesele tale.

Corcismul de limbaj

Băgat în artileria limbajului muicăi, care era olteancă, am luat de la ea doar cuvântul o țâră, sau țârâcă, iar de la tata, o leacă sau o lecuță, un fel de limbaj nu chiar contra naturii, dar unul să-i zicem împăciuitorist. În rest mi-am format, o să vezi tu când și cum, un limbaj cosmopolit, uneori doar o țâră șmecherit și flexibil colorat după caz.

Punte scurtisimă de contact între subiecte,de adaptare și conjugare a acestora.

Natura a fost generoasă cu mine, mi-a oferit acum 52 de ani un psoriazis generalizat, apoi o țâră de cancer epitelial, o diverticuloză colonică, acum o celulită infecțioasă care mi-a stricat toată harta și geografia epitelială, în plus mama natură mi-a dat și-o hepatită C care-mi surâde spre o ciroză, am și-o hernie hiatală cu reflux esofagian și multe altele. Da, dar tot natura asta mi-a dat și sindromul bolii scrisului de care n-am să scap niciodată, dar care este o armă de luptă împotriva tuturor bolilor, pentru care am făcut două noduri de pix la deget cu care mă fălesc și de care sper să scap acum când am dat de boala calculatorului, unde umblă mouss-ul pe ecran precum musca în libertate, fapt pentru care am făcut multe traiectorii cu aceste insecte, la care te invit să faci o incursiune, că vreau să deschid un nou univers umoristic, pe care-l voi numi: peisagistică, și la care te invit să-ți clătești ochii, dacă și când vei vroi.
Pentru ca să-mi pun ordine în gândire, lucrările ce urmează le-am împărțit în episoade numite părți. Deocamdată închid generalitățile și te rog sincer să primești toată cota mea de simpatie, tu care ești cea mai mare umoristă din Academia Agonia. net și din Moldova ta pitorească.
Al tău bunic care te iubește
Filip Tănase din București