Deși trecuse binișor de miezul nopții, bătrânul Serghei încă nu adormise. La un moment dat se ridică în capul oaselor, își luă bastonul ce-i stătea mereu în apropiere și-l împunse de câteva ori cu el pe Vasile, al cărui trup uscățiv abia se putea ghici în patul de alături:
- Vasile!...Vasile, dormi?
- Cum să dorm, dacă-mi faci acupunctură cu bastonul? Se oțărî la el bătrânul Vasile.
- Da’ ce faci?
- Număr oi!
- Vrei s-ajungi europarlamentar?
- Nu, vreau s-adorm!
- Și-ai numărat multe?
- Vreo 4 mii, numai’ până acum…
- Și…mai ai, mai ai?
- Cel puțin încă pe atâtea…
- Ei, atunci te las, dacă tot ești ocupat…Da’ aveam ceva important să-ți spun…
- Spune!
- Ne măresc pensiile!
- Măi, să fie! Ai auzit tu?!
- Da! În 2050! Timpul, n-ar fi o problemă, că trece repede…Numai noi, până atunci, să fim tari!
- În 2050?! Și crezi că până atunci, n-o să fim destul de țepeni?! Eu, unul, nu mai am mult și-nțepenesc!
- Ei, eu am vrut să-ți spun, ca să știi! Acu’, numără-ți oile…
- Ce-mi mai trebuie oi, dacă-mi măresc ăștia pensia? De-acum pot dormi și eu liniștit!…Noapte bună!
- Noapte bună!...
Nu trecură 5 minute și bătrânul Serghei reluă figura cu bastonul în coastele bietului Vasile:
- Dormi, Vasile?
- De ce?
- Am uitat să-ți mai spun ceva…
- Ce?
- Am avut un coșmar…
- Când ai apucat să-l ai, că nu te-am auzit închizând un ochi?!
- Da’ ce-s ochii mei, guri de canal, s-auzi tu când îi închid?!
- Așa, și?!
- Am visat că mă fugărea unul în jurul azilului. Și mă fugărea, și mă fugărea…
- Da’ și tu fugeai și fugeai, că erai sportiv de performanță!…
- Dacă eram eu sportiv, nu mai era ăla coșmar!...Că urmăritorul vroia, dracu știe de ce, să mă castreze!…
- Și-ar fi fost vreo diferență?!
- Vezi, nu te lăsam eu mai bine cu oile tale?!…Ciobanul, tot cioban!
- Mai bine lasă tu prostiile și hai cu mine la baie, să tragem câte-o țigară!…
- Merg, da’ să știi că eu nu mai fumez!
- Măi, să fie! De când?
- De când m-am hotărât să mor sănătos!
- Bine, să fii sănătos! Da’ hai!
Serghei își puse pe el un halat gros și uzat, iar bătrânul Vasile își puse un fular gros în jurul gâtului, fes pe cap și un sacou de stofă pe umeri.
- Iar plecați, mă, în toiul nopții? Se auzi o voce răgușită din patul de lângă ușă. Acum, unde vă mai duceți?
- La bordel, domn Toader! S-a deschis unul alături, lângă azil, îi răspunse Serghei. Mergi și matale, sau preferi să-ți aducem ceva la pachet? Mai bine ai merge personal, că săptămâna asta au o promoție pentru noi: ne lasă să ne uităm gratuit!…
- Hodorog nebun! Pe la biserica n-ai da…
- Ce să dau, că nu-i bordelul meu?! Hai, Vasile! Zise Serghei și-l scoase pe Vasile pe ușă, împingându-l ușurel de la spate.
- Iar nu ești în apele tale, de te iei de cele sfinte? Îi zise Vasile, după ce ușa se închise în urma lor.
- Nu mă iau de cele sfinte, da’ știi că nu suport ipocrizia! Răspunse revoltat Serghei. O viață i-am pupat în cur pe comuniști și-acum, la bătrânețe, ne întoarcem să-l pupăm pe Dumnezeu!
- Nu toți…
- Nu toți…Da’ destui! Ia, taci un pic și-ascultă! Se-aude apa curgând în baie!
- Apa rece!
- De când auzi tu temperatura apei?!
- După presiune, e rece! Aia caldă, abia țârâie…O fi uitat-o deschisă vreun sclerozat…
- Noi, sigur nu, c-am fost ocupați cu alte chestii…
- Da, da, tu cu atletismul…
- Iar tu, cu politica!…
Intrară în baie și se îndreptară către cabinele de duș. Într-una din ele îl găsiră pe bietul Mitică, un bătrân sclerozat complet, sub jetul de apă rece ca gheața, vânăt de frig și cu hainele leoarcă.
- Ce faci, măi omule, aici? Îi zise Serghei cu blândețe și-l trase de mână afară din cabină, în timp ce Vasile se chinuia să oprească dușul.
- Așteptam autobuzul, răspunse senin Mitică, clănțănind din dinți.
- Și te-a prins ploaia fără umbrelă, continuă Serghei, în timp ce-și scotea halatul și-l înfășura în jurul bătrânului. Apoi continuă:
- Vasile, dă-mi fesul și haina ta, până-l duc pe amărât la infirmerie, să-i schimbe Lențica pelincile…
- Și eu?! Rămân dezbrăcat în cancerul acesta?
- Închide și tu crăcănatul ăla de geam sau fă niște flotări până mă întorc eu. Da’ vezi, menajează-te, nu fă mai mult de 50…
- Măi, să fie?! Și geamul, degeaba îl închid, nu-i vezi ditamai spărtura?
- Astup-o!
- Cu ce?!
- Cu izmenele tale, poate ți se mai aerisesc și ție…
- Hai, bine, ia haina, da’ lasă-mi un chibrit…
- Am și-o lumânare, ți-o las și pe asta?! Dacă te-apuci de flotări, nu se știe…
- Vezi, că ești neserios?!
- Hai, Mitică, să mergem, că nu fac față la doi sclerozați… spuse Serghei apucându-l de un braț și conducându-l spre ușa băii.
- Da’ bine că s-a oprit ploaia, nu-i așa? Întrebă bucuros Mitică
- Da, da…Și-a ieșit și soarele…Îi răspunse Serghei cu blândețe, arătând cu degetul către becul chior din holul lung, la capătul căruia nu exista nicio luminiță…