poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-31 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
à Claude Sernet
"Lasă luna grâul să și-l depene eu totuși Doamnă vă trimet un pepene flexibil și cu mult sânge rece acest pepene a învins orice foarfece fântâni săreau ca iepe ne- rvoase ce vărgat e un pepene poliglot cu favoriți englezești sau frumoase un tramvai e mai rotund ca un pepene sau un pepene e mai pătrat ca un tramvai nu știu Doamnă vreți un pepene electric sau vreți un pepene cu cai" ST ROLL F f f f f f f f f f f și locomotiva plesni cu oceanu-i de căldură în cercul ei vicios. Printre galerii și pietoni o aromă de biftec, un holocaust de brațe se stârni. Numai cafeneaua cu cristalele mari a alunecat ca o stea filantă între clinchete, consumațiile de lichide reci se succedau rapid și prin mâna chelnerilor farfuriile erau cărți de joc. Șerpii lingeau zgomotele, zgomotele tăiau șerpii în monezi pentru solzii peștilor de flăcări, pentru butonii pe mantalele matrozilor. Buf, umerii sparg grenade, puneți oala de noapte în cactus ca luna în plopi, o pasăre șterge cu o culoare geamul cerului și fruntea e un velodrom pentru bicicleta rotulelor. Opriți-vă pe bordura trotuarelor, urmează trecerea în tricou a zebrelor sau desemnul pentru tăierea lor în felii. Inima ca un cartof în spuză mocnea purée-ul sângelui și ai fi dorit femeia care te depășește întinsă sau brodată pe o tavă de argint deasupra orașului, dusă ca fazanii la ospețe. Dar femeia cu pulpele înfășurate în steagurile nerăbdării trecu într-adevăr deasupra orașului, pavanând turlele, adiind parcurile. Un freamăt, un semnal din nervi începe să-ți urce din călcâie ca o furculiță. Urcă prin tine, se înalță metalica iederă, și iată un tur, iată un viraj împrejurul inimii; o acoladă și crinul furculiței deapănă intrările și ieșirile sângelui, îi prinde căpestrele, îi țeasălă coama focului. O busculadă, și-n scheletul tău particular, pe care îl păstrez pentru inutilitatea oricărui examen, fluturii își mută locurile. Se cade să fii om moral, se cade să treci prin musafiri cu tava cuvintelor zaharate și să te doară printre ei buba surâsului obligatoriu, tabesul înclinărilor stereotipe. Se cade să fii astfel, auzi! se cade să fii. Începe recreația peștilor în bazinul peste care principesa cu pantofii mici ca două surâsuri ale mersului răstoarnă pleoapele cu elixir; o! rumoarea peștilor roșii, evantaiul coralilor, desfaceți steagul revoltei, ungeți cu așchia stiletelor fruntea ca o fesă a financiarilor imunzi, se sparg în miragii oglinzile de catifea ale crinilor. Înțeleg în ghergheful undei pești, insecta gurii voastre, chemând bășicile de aer. Așteptați o săptămână ronțăită în pietre până voi ctitori biserica din miez de pâine pentru rugăciunea intestinelor voastre; așteptați volanele de zefir. Dar apare în rozul gurei zâmbetul fără saț al furculiței. Evoluează nimbul fazanului deasupra și-n poiene mișună gângăniile margheritelor. Deschide fauna tropicală, instrumentele minunei între degete ne scapără, în decolteul tău, furculiță zveltă creatură, corabie-lăcustă ducând comorile fără străluciri ale sufrageriilor. Castagnetă aud ciripitul tău la ora rotundă ca o pâine a prânzului. Deschide garoafa surâsului fata cea frumoasă a părintelui și primește sărutul tău pentru serpentina fără foșnet a intestinului. Avionetă ridică spre piscul în jos al bărbiei fetei mai mici și atinge-i metalic edelweissul danturei. Cere în momentul prezent capul sfântului Ion, pentru gura foșnind în pergamentul setei. Aștepți cu convingere să iasă, din acest magazin cu cravate, o pădure de pini, aștepți. Când ai plecat de acasă, ai aruncat pălăria cu panglici în aer, de unde n-a mai căzut. Refuz, refuz paharul cu apă buestră al acestui ocean prin care în spume se zmucește barca cu pescari de perle din ochii logodnicelor abstracte. Furtuna piaptănă talazele și busola, ombilicul fără pericole ale mărilor pune în ochi teroarea. Veniți, prieteni efebi și mormoni, cu rotițele testiculelor spre mine, oferiți-vă din această viță o frunză pentru fracul fecundației fără recompensă; primiți ciorchinele de otravă al binelui, potirul de miere al răului. Trece prin fecalele de aur profilul regilor scelerați. Ca Iisus desculț, pășește pe ape fără predică coloana țâșnită a icebergului. Știe acest vizionar baletul morselor, șoldurile oblonge, o sirenă sărută cerul în locul lunii, și trec marchizele albe ale urșilor. Dansează pe frânghia acestui râu, și brațele desfăcute pentru ținerea echilibrului vor apărea binecuvântând palmierii din aburi ridicați dintre samovare. Balansează în turnuri heliotropii orologiilor, se apleacă peste reverența timpului, dar ce figuri geometrice nu constituim noi în timp, ce arabesc femeia, un zigzag campionul de box. Mușcă abcesul rubinului din inelul matrimonial. Soția ta legitimă te reprezintă, nimbul purtat în adolescență a scoborât la jartieră să ție pe pulpă ciorapul dat de două ori pe săptămână la spălat. Cu aceasta, cine mai cutează să dezmintă acurateța căsătoriei? Primește cu palma întoarsă din mocirlă cecul - acest evantai al milioanelor - pentru comisionul tău de sânge tulbure. Inutil pentru tine calculul convex al astrelor, poemul insulelor din tropice aromate ca azimile. Trece corabia prin defilarea clopotelor când se țes pânzele de bronz și-n butoniera stâncilor țâșnește garoafa albă a fântânilor. Aruncă confetiile fluturilor, pașii de parfum ai florilor. Unde sunt femeile să urce scările de cristal ale aducerilor-aminte? Așteaptă venirea iernii să asculți în orga viscolului zumzetul maxilarelor, scâncetul sanguin din capul lupilor dârz ca un mâner de stilet încrustat cu focuri, și valul roșcovan al vulpilor peste umărul fără răgaz al pământului. Dar ascund, ascund ca piersica norii vineți sâmburele furtunei, adu ciocanul, casse-noisette-ul tunetului, devorează pupila migdală electrică a fulgerului, împrăștie de sus punga cu orez a grindinei, despletește zgomotul ferestrelor. Buf, buf, gospodine cochete, lăsați-ne deschise ferestrele cu miresele perdelelor în freamăte. O vilă dansatoare se apleacă pe lunca vântului, se dezlănțuie jazz-bandul picăturilor pe timpanul acoperișelor. Dansați cu castagnetele vasistasurilor, mușcă veninul fricei din mărul inimii, - inimă-sandwich oferă felia homeopatică, cine bate în biroul sângelui scrisoarea fără îngăduire, scrisoarea cu filigrană S.O.S.? Domnișoară dactilografă cu ciorapi albaștri, deși picioarele d-tale n-au devenit încă myozotis, intră în domeniul seniorului meschin și desuet, dar să-l părăsești în momentul din pisc și revino la rolul tău nefalsificat social. Mâinile îți sunt mici ca două lumănâri aprinse, pune cu ele surâsul calului la ham; surâsul punctelor cardinale, surâsul lămpilor în vis, surâsul aerului pe coifuri; surâsul Papei în fața ciorbei; surâsul familiei în fotografii; surâsul rănii în fața bisturiului; surâsul lui Dumnezeu în foetuși: surâsul trenului când iese din tunel; surâsul testiculelor când intră în bordel; pune caisele surâsului la gheață, pune surâsul pantofului la gheată. Tanti Carolina, ți-am rezervat pentru astă-seară două fotolii în amfiteatrul agoniei; vino cu unchiul Jam, aceasta vă va face bine la cancerul ce-l purtați reciproc ca verighetele. Clătiți-vă cu metale prețioase sângele, servește omleta lacului cu nuferi, gonește armăsarul fluviului, apucă înspumat căpăstrul fluviului, amazoană acvatică o seceră de aur e pleoapa recoltei, scapără copita izvoarelor, vacarmul pietrelor, scufițele păpădiilor pe câmp, aceste bășici de abur pentru locomotiva privirii. Încalță viteza coturnul căprioarei, mănușile cuiburilor îmbracă mâinile moi de soră caldă ale păsărilor; întoarce pe dos blidul cerului la stână, vin, vin dumicații mieilor și ghicește destinul zilelor, pune șapcă muntelui, mută cuierul orizontului. Urmează 5 minute contractul liniștei. Viața interzisă sub pedeapsa cu bătaie. Musafirii trec pe la bufet, lacheii și vânătorile descind din gravuri și din goblenuri. Zbârnâie nerăbdarea, începe, începe sfârșitul începutului. Porumbelul sfânt al lămpilor a pogorât. Se albăstresc nuferii rochilor și urechea gleznei adună violoncelul pământului f f f f f f f f f f f f f f f f f f f f |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate