Bună! Da, ție mă adresez. Știu că ești mirat de îndrăzneala mea. Până acuma m-am sfiit, mi-a fost teamă să-ți spun că mă doare, dar nu mai suport să te văd cum te distrugi. Mi-e milă de tine. Nu-mi vine să cred că din atâtea țipete, atâtea suspine, atâtea priviri, nu ți-ai dat seama că mi-e teamă. Nu mi-e teamă de ceea ce ești, omule, ci de ceea ce-ai devenit de când te-ai îndepărtat de simpla și pura ta copilărie. Te macini înăuntru, tu ți-ai dat seama de asta, felicitări!, dar nu ai realizat că acest fapt nu se poate compensa măcinându-mi mie trupul, sufletul, tot ce-a mai rămas din mine după ultima măcinare la care m-ai supus. Te distrugi pe dinăuntru, dar trebuie să înțelegi că nu câștigi nimic distrugându-mă prin frica pe care încerci să mi-o impui încă de la prima palmă, de la prima floare vânătă, de la primul trandafir tatuat forțat pe oricare parte a corpului meu care cere eliberare. La început te credeam un tiran menit să distrugă prin orice înseamnă sentiment negativ, dar mai apoi am realizat că de fapt tu ești acela care a fost copleșit de un popor întreg de sentimente năucitoare. Ele îți elimină toată partea omenească a ființei tale, îndepărtându-te deci până și de omul, nu doar de copilul din tine. De aceea acum nu mai simt și nu mai gândesc precum la început, de aceea acum îmi pare rău pentru tine. Spre deosebire de rezultatul omogen al poporului sufletului tău, care ești tu, eu încă mai pot scăpa din acest plan al vieții pământești, mai pot visa, mai pot spera. Eu îmi pot vindeca rănile provocate de tine, dar tu pe ale tale nu poți. Pe mine nu mă mai distrug, acum mă fac mai puternică, în schimb pe tine te vor distruge mereu dacă nu vei accepta să încerci să înțelegi că orice popor poate fi învins prin metodele potrivite. Trebuie să înțelegi că nu poți slăbi mâncând, nu te poți odihni alergând, nu poți trăi murind și nu vei fi niciodata capabil de iubire dacă semeni si strângi doar ură. Sunt sigură că vrei și tu să scapi. De fapt sunt convinsă că prin toate rele care mi le faci încerci doar să-mi inunzi sufletul cu soiul de sentiment care te inundă pe tine. Invidia te îndeamnă să distrugi cauza ei.
Nu vreau să mă înțelegi greșit. Nu te urăsc pentru tot ce mi-ai făcut, chiar din contră, vreau să te ajut. Semănăm și noi în sfărșit la ceva, tu încerci să mă faci să simt ceea ce simți tu, iar eu, să te fac să simți ceea ce simt eu. Doar că e o mică diferență. Și tu ai vrea sa simți ca mine, sau ai vrut, și probabil din prima încercare nu ți-a ieșit și de aceea ai început procesul invers. Dar cum spuneam, eu vreau să te ajut. Frica distruge. Violența denotă teamă. Nu vreau să-ți mai fie teamă, vreau s-o răpui prin încredere în capacitățile tale.
Distrugerea denotă invidie. Nu vreau să mai fii invidios, vreau să ajungi tu însuți la acel țel prin stăruință și încredere. Răutatea denotă ură. Nu vreau să mai cultivi ură, vreau să cultivi iubire, stăruind și având încredere că lucrurile bune se pot întâmpla oricui le cere. Iubirea ți se poate întâmpla și ție. Vrei eliberare? Atunci renunță la ideea de frică, violență și distrugere. Te afli în postura de a renunța la propriile cătușe.
Acum am să închei, străine, am să mă îndepărtez. Am încercat să te învăț tot ce-am știut despre iubire, iar tu ai acceptat și totodata ai respins încercările mele. Þi-am scris această scrisoare ca să-ți spun tot ce-am avut de spus, tu însă nu știu când ai să ajungi s-o citești cu adevărat, s-o înțelegi, sau dacă o vei face vreodată. Îmi pare rău că nu am avut curajul să-ți spun toate acestea direct, dar mi-a fost frică că apoi nu mă vei mai lăsa să plec. Am ales să plec fără să știi. Acesta nu e singurul motiv pentru care nu ți-am spus toate acestea direct, eram sigură că nu vor ajunge toate cuvintele la tine, deoarece se vor împotmolii în zidul construit de poporul din tine, iar poate în felul acesta cu timpul aceste cuvinte vor dezmembra cărămidă cu cărămidă acel zid, vor distruge sentiment cu sentiment poporul din tine și vor ajunge la sufletul tău.

Semnat.
Persoana pe care odată ai iubit-o, iar altădată i-ai tatuat trandafiri pe piela corpului obosit de frică