Stătea pitit în colțul acela întunecat așteptând să se întâmple ceva. Știa că avea să se întâmple ceva. Simțise, de când plecase de acasă, fără să-și dea seama încotro merge, că avea să se schimbe totul. Miji ochii injectați de așteptare și respiră adânc. Nimic !
Începu să plângă înăbușit. Nădăjduise că avea să se întâmple un miracol: să apară cineva și să-l iubească necondiționat...fără întrebări .
Începu să plângă din ce în ce mai tare. Nu simți când cineva îl atinse pe umăr și cu un glas stins, șopti :
-De ce plângi ? Uite, arătă cu degetul murdar și firav spre cer, cât de frumoase sunt stelele!!! Aș vrea și eu să dansez printre ele ca un înger. Imi doresc o rochiță strălucitoare cum e cerul plin de stele și pantofiori magici să pot merge oriunde vreau.
Știi, vreau să văd marea, delfinii și leii, elefanții, să alerg prin iarba umedă și caldă și să râd de fericire. Și, urmă un moment de tăcere, mai vreau să las in urmă lumea asta pustie plină de lacrimi.
Uitase să mai plângă și asculta glasul acela stins și plin de vrajă. Aproape că vedea cum sub el se întinde marea albastră și aude ciripitul pescărușilor și plescăitul valurilor și mirosul acela de pește și mâl, văzu apoi un câmp verde plin de flori din loc în loc și o fată alergând desculță si râzând, care dispăru printre copacii din pădurea care se întindea la orizont. Il chema râzând și ascunzându-se și el fugea printre copaci mirat de frumusețea formelor și culorilor și de cântecul păsărilor și susurul izvoarelor.
O prinse de mână și începu să râdă ! Era așa de liniștit și simți că își găsi liniștea in locul acela plin de soare și căldura si zâmbi.
- Vezi ce frumos e să fii înger ? îi spuse fata mângâindu-l pe față. Și el înclină din cap fericit și începu să alerge spre soare.




20 oct 2009