Vasilica era o fată de statură potrivită, cu ochi căprui și expresivi. Fața lunguiață și tenul alb erau încadrate de un păr ondulat, de culoarea ciocolatei, tuns în scări până la umeri.
Nu prea-i plăcea să se privească în oglindă, pentru că nu se credea o frumusețe. O făcea doar dimineața, pe când își trecea pieptănul prin păr, iar atunci când se spăla pe mâini arunca involuntar ochii în față, la reflecția din perete.
Cu toate astea știa că-l are pe vino-ncoa și că ar fi putut cuceri orice bărbat care i-ar fi căzut cu tronc.
Ce-și putea dori mai mult în acel an! Visul ei se împlinise: era în primul an de facultate.
Acolo l-a cunoscut pe Marian Holmescu, colegul ei de grupă. Un tip înalt, bine făcut, șaten cu ochii de un cer senin. Încet-încet, între cei doi s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste, iar în anul doi, faptul că rămăsese însărcinată, avea să-i schimbe cursul vieții la o sută optzeci de grade.
La nunta făcută în mare grabă, a avut ocazia să-și cunoască mama-soacră: o femeie cu ochi de reptilă, așezați oblic, de o parte și alta a unui nas acvilin. Buzele subțiri-vopsite într-un roșu strident- scoteau niște sunete pițigăiate și plângăcioase. Nu-i plăcea de soacră-sa, fiind convinsă că și reciproca era adevărată.
În anul ce a urmat s-a născut Alex, o minunăție blondă cu ochi albaștri, leit taică-su.
Pentru că stăteau prost cu banii, s-au hotărât ca ea să renunțe la facultate și să-și caute ceva de lucru, cu un program flexibil, ca să-și poată crește copilul. Vasilica a renunțat împăcată la visul ei de a termina o facultate, pentru că acum avea o familie: un fiu minunat și un soț iubitor.
Își găsise un post de suplinitor la o școală generală din oraș, iar la sfârșit de săptămână făcea contabilitatea primară la firma unui amic. Toate astea, intercalate cu gătitul, călcatul și drumurile la creșă și alimentară. Pentru ea nu-i mai rămânea timp.
Dormea șase ore pe noapte, sub ochi îi apăruseră cearcăne adânci și negre și slăbise foarte mult, de-i stăteau hainele pe trup, ca pe gard.
În anul când Marian a terminat facultatea, ea a respirat ușurată. Spera ca de atunci încolo să se descurce mai bine cu banii.
El nu s-a angajat, dar în schimb a deschis o firmă de comerț cu Ori, un fost coleg de facultate.
Cu toate că el muncea mult și era foarte stresat, seara își făcea timp ca să se joace cu Alex și să mai povestească cu soția despre ziua care tocmai se încheiase, iar la sfârșit de săptămână se plimbau prin parc sau mergeau în vizite la prieteni.
Zgripțuroaica de soacră-sa, le călca pragul în prezența ei, doar de sărbători și la aniversări, în rest venea pe ascuns când Vasilica lipsea de acasă.
- Ai fost la maică-ta? Îl întrebă Vasilica, simțindu-l foarte nervos și îngândurat.
- Nu, a trecut pe aici. De ce întrebi?
- Se vede, răspunse ea cu voce tare și tristețe în privire. „A venit să-ți mai toarne puțină otravă în suflet”.
Nu aveau foarte mulți bani, dar trăiau decent, iar, de când își cumpăraseră mașină- un Ford second-hand - își permiteau să călătorească prin țară și să-și petreacă concediile la mare.
- Nu știu ce să fac, Vasilica! Unul ne-a făcut o propunere de afacere din care ies bani mulți. Zău că nu știu ce să fac! Îmi e un pic cam teamă, îi spuse el, după cină.
- Dacă nu e legală, nu te băga! Despre ce este vorba? Ori ce zice?
- El deja se visează milionar. O să mă mai gândesc, răspunse el, vizibil îngrijorat.
- Poate-l mai domolește Tănțica, că prea se aruncă cu capul înainte!
În acea noapte, Marian n-a închis un ochi. S-a învârtit și s-a sucit în pat, întorcând în gând, problema pe toate părțile.
Dimineață s-a hotărât: „Se va lăsa la mâna lui Ori, doar ca orice evreu, are simțul afacerilor.”
În acea seară, a fost ultima oară când s-a destăinuit către soție. După câteva luni, familia Holmescu, s-a mutat într-o vilă somptuoasă dintr-un cartier select al orașului.