poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-04 | |
Pe o stradă întunecată, o bătrânică se plimba cu două sacoșe. Într-una era o sfeclă, în cealaltă o portocală. Sfecla avea doi ochi, două urechi și vorbea două limbi străine. Portocala avea o pereche de ochelari, una de role și o alta de pantaloni. La fel aveau și toți ceilalți nepoți ai bătrânicii de pe strada întunecată.
Unul dintre ei era vânzător la farmacie, altul se plimba cu taxiul. În farmacie se aflau două cutii albastre, două ferestre sparte și două fetițe cu părul blond. Taxiul avea patru roți, patru cravate asortate și patru neveste. La fel aveau și toți ceilalți prieteni ai lui care, de dimineața până seara, însoțeau bătrânica pe strada cea întunecată. Prima dintre neveste avea o casă, un papagal și o bicicletă. A doua, avea o poșetă, un palton și o sticlă de parfum. În ceea ce le privește pe cea de-a treia și cea de-a patra nevastă, lucrurile nu stăteau prea diferit. Casa era cât o farmacie, având în plus față de aceasta o preafrumoasă grădină prin care am fi putut vedea chiar și o bătrânică, dacă aceasta nu ar fi ales să se plimbe pe o stradă întunecată. Așa se face că, în locul acesteia, am decis să cultivăm, eu o sfeclă, iar tu o portocală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate