******

Încă de dimineață un abur sumbru apăsa valea, cei mai bătrâni dintre călugări începură a clătina neliniștiți din cap. Da, nimic bun nu putea veni de la acea zi întunecată. Vântul sufla cu putere dinspre vârful muntelui și temperatura era atât de scăzută în dimineața aceea încât singurele semne ale prezenței oamenilor erau fețele copiilor lipite de ferestrele căsuțelor din sat.
Apoi furtuna dădu naștere unui fenomen pe cât de neașteptat pe atât de rar în acea parte a lumii. O tornadă. Una care ar fi dat peste cap toate scalele, una care părea a fi scuipată din Iad.

Partea a-III-a - “Scrisoarea”

Nu am detaliile acelei zile. Tot ce știu am aflat de la Cei Șase și din cele câteva vorbe a lui Araat. Tornada a măturat întregul sat. Nici o casă nu a rămas în picioare, nici o inimă bătând… A fost momentul care l-a transformat pe Simbol. S-a lovit atunci pentru prima dată de moarte, a înțeles prea repede care era scopul lui.

Am senzația, și acum ca și atunci, că el a știut cu exactitate că sfârșitul îi era aproape. N-a suflat o vorbă nimănui dar asta nu era deloc neobișnuit – uneori treceau săptămâni până când cineva îl zărea plimbându-se de mână cu Deeya. Erau nedespărțiți și nimeni nu mai avea nimic împotriva lor. Erau iubiți, adorați chiar. Cred că nici măcar ea, pe care Araat o numise “oglinda sufletului său” nu a știut că va pleca atât de repede. Simbolul s-a stins într-o primăvară…, cea de a douăzeci și patra din viața lui. A lăsat în urmă doliul unei civilizații, a lăsat în urmă speranță, a lăsat sfaturi. Ultima lui scrisoare pentru supraviețuitori e la mine. Am păstrat-o cu sfințenia pe care o merită puținele lui cuvinte. O redau aici ca pe un semn adresat celor ce va să vie, celor ce poate vor uita și vor elibera Fiara, iar ea va umbla din nou liberă pe pământ…

"Vouă tuturor,

Numele meu e Araat, sunt un om și am trăit ca un om. Am fost unul dintre voi până în ziua asta. E ultimul meu rând… misiunea mea s-a încheiat.
Multe stele s-au aprins și au pierit de când suntem împreună. Iubiții mei…, refuz să las dezamăgirea să-mi otrăvească sufletul. O să am încredere în voi așa cum am în Tatăl meu. Am suferit mult, atât cât poate un om să sufere fără să moară, dar suntem încă aici. Suntem împreună! Nu uitați asta niciodată. Poate că ai voștri, cei dragi care au plecat la Tatăl, vor fi uitați. E firesc. Viața își va relua cursul firesc iar pacea va domni peste pământ încă o mie de ani. E ultima șansă, e ocazia de a vă schimba, de a munci și crede împreună. Ultimul meu mesaj e unul de dragoste și nu e pentru cea care mi-a oferit-o mie, e pentru voi. Paznicii mei, cei șase stâlpi ai bisericilor străvechi rămân, ei vor da mesajul meu fiecăruia.
Am învins! Voi sunteți aleșii, voi veți reconstrui totul. Răul e închis din nou. Dorința mea cea mai fierbinte e că bestia nu va ieși liberă din nou de mâna Omului, că inimile voastre bat la fel acum. Lupta s-a terminat și mâine soarele va răsări pentru voi, vântul va bate și ploaia va cădea. Sunt daruri pentru voi! Sunt minuni oferite curajului, sunt minuni înfăptuite de mâinile voastre!
Un ultim gând, eu sunt doar unul din mulțime. Sunt doar unul ca și voi. Războiul m-a adus aici și acum lupta e gata. E timpul ca eu să plec, să fiu ce eram mai înainte. Să fiu ce voi fi mereu… Aveți o singură credință acum, e cea bună! Am încredere în voi, în sentimentul care a trăit în fiecare atunci când a sosit clipa. Atunci ați devenit unul. Eu… sunt unul dintre voi!
Iubirea Tatălui să fie cu toate ființele și spiritul lor să trăiască veșnic. Acesta este sângele ce a curs pentru Fiul lui Adam, acesta e botezul lui. Iubiții mei… să ne bucurăm de victorie!"