Durm'al Azah era neschimbat. Era suficient sa fi mers o data, in trecut, acolo pentru a-l regasi neschimbat la o eventuala revenire.
Strazile erau foarte murdare spre periferii, pentru a deveni din ce in ce mai curate, pe masura ce te apropiai de zona Zidului in mijlocul caruia trona Marea Poarta spre Capitala. Dincolo de Zid se intindea pe sute de mii de hectare, pana la marginea continentului, Capitala.
Arhitectura bogata si tehnologia care se afla acolo contrastau foarte puternic cu restul plantei, aflata intr-o perpetua stare de saracie si lipsa a informatiei.
Durm'al Azah facea trecerea de la restul planetei spre Capitala. Aici intalneai contrabandistii, cei care intr-un fel sau altul reuseau sa obtina de dincolo de zid aparatura sofisticata in schimbul prafului de piton, pentru a o vinde apoi mai departe pentru un pret cel putin dublu. De asemenea puteai intalni traficanti de arme, proxeneti sau hoti de buzunare.
In zonele apropiate Zidului puteai intalni tarabe unde comercianti cinstiti vindeau la preturi relativ acceptabile produse facute in casa ori bauturi alcoolice cu arome ametitoare.
Nu in ultimul rand, Durm'al Azah era o zona de recrutare a spionilor de catre serviciile secrete. In schimbnul diferitelor avantaje obtinute, se gaseau destui care sa alimenteze serviciile de informatii. Era totodata portita prin care miscarea de rezistenta oferea informatii false acelorasi servicii secrete.
Roll Verstotten stia ca pentru a gasi pe cineva in aceasta adunatura pestrita de oameni, trebuia sa fii cat se putea de discret, dar in acelasi timp sa oferi un pret bun pentru fiecare informatie primita. Serviciile secrete nu trebuiau alertate, asa ca nu avea sa ii fie usor sa il gaseasca pe Bartolomeus.
"De unde sa incep?" se intreba Roll Verstotten.
Isi spuse ca in nici un caz Bartolomeus nu ar fi stat undeva la vedere, riscand sa fie descoperit de serviciile secrete. Dar unde altundeva te puteai ascunde mai bine decat in multime, pierzandu-te printre sutele de mii de locuitori si vizitatori ai Durm'al Azah-ului?
Insasi denumirea orasului insemna 'Libertatea multimii'.
Roll isi spuse ca pentru o perioada de timp va colinda strazile orasului observand locurile si oamenii.
Pe masura ce se apropiase de oras simtea din ce in ce mai puternic o prezenta. La inceput crezuse ca era Bartolomeus dar isi daduse seama ca era ... altcineva. Sentimentul devenise la un moment dat suparator si Roll intelesese ca era vorba de un Banz'ah.
Il ingrijora foarte puternic faptul ca nu simtea deloc energia lui Bartolomeus si se temea ca nu cumva Banz'ahul sa il fi gasit iniantea lui. Pe de alta parte, Bartolomeus si-ar fi putut ascunde urma energetica odata ce simtise la randu-i influentele Banz'ahului.
"Afurisita treaba!" isi spuse Roll Verstotten.
Mergea pe straduta intunecoasa, tinandu-si in continuare fata acoperita. Ploua incetisor, ceea ce facea ca atmosfera sa fie una sumbra. Pe stresina caselor de pe partea stanga mergea de la o vreme un gamit, urmarindu-l. Acesta il observase si era constient de prezenta lui, dar pentru moment nu era deranjat de micuta creatura. Stia ca gamitii se puneau in slujba oricui contra unei mici cantitati de mancare. Nu aveau nevoie de prea mult, astfel incat isi gaseau relativ usor cate un stapan temporar. Poate acest gamit nu avea un stapan si era defapt in cautarea unuia.
Micuta creatura se opri. Barbatul pe care il urmarea disparuse in noapte. Roll profitase de o clipa de neatentie a gamitului si se ascunsese in intunericul unei nise. Gamitul scoase un gronganit si se cobori pe muchia verticala a casei pe care se afla. Ajunse in strada si se uita curios in stanga si in dreapta, cautand sa isi dea seama incotro o apucase barabatul acela.
De-o data se simti apucat de ceafa si ridicat in aer. Incepu sa dea haotic din maini si din picioare, guitand subtire.
- Cui servesti si pentru ce ma urmareai? intreba Roll Verstotten fara a slabi stransoarea.
- Ma cheam Astral, spuse micuta creatura cu glasul sau subtire. Da-mi drumul, te rog! se smiorcai din nou.
- Nu inainte de a-mi spune pentru ce ma urmareai! replica Roll.
Apoi spuse strangand si mai tare ceafa gamitului:
- Si sa nu ma minti!
- Burta mea pare mica, dar cere mereu mancare, incepu gamitul. N-am mancat nimic de trei zile si m-am gandit ca generos cum pareai de sus, de pe acoperisul unde se intampla sa stau cand te-am zarit, iti vei face mila de mine si imi vei lua o bucata de parra, sa-mi astampar foamea. Desigur, nu m-ar lasa zeii sa primesc o asa binecuvantare fara sa ofer ceva in schimb, astfel ca m-am gandit ca bucuros m-as oferi sa servesc binefacatorului meu pana cand acesta nu va mai avea nevoie de mine.
- Am spus sa nu minti, marai Roll Verstotten.
- Dar nu mint, se smiorcai din nou gamitul. Asculta! facu el. Lipeste-ti urechea de burta mea si auzi-o cum geme, biata. Dar ce spun eu, nici nu trebuie sa apropii urechea, caci zgomotul burtii mele se aude inca de unde am eu cuibul. Sunt un gamit cinstit, marite domn, cum rar gasesti in vremurile acestea. Si foarte flamand, intari gamitul cu ochii lucindu-i in cap de speranta.
- Tine, facu Roll Verstotten scotand de sub mantie o paine de parra. Se asteptase la o astfel de intalnire. De fapt, sperase sa intalneasca un gamit.
Acesta lua bucuros painea de parra si musca cu pofta.
- Fimen si Gazah sa te binecuvanteze, facu Astral.
Manca bucata de paine si apoi spuse adresandu-se lui Roll Verstotten:
- Acum, ca domnul s-a miluit de mine, e timpul sa intorc favorul. Porunceste stapane!
Roll ii facu semn sa lase tonul vocii mai jos si apoi ii spuse:
- Am venit din Modar'ca si sunt in cautarea unui om. Am ordin sa il gasesc si dupa ce aflu ceea ce am de aflat de la el, sa il ucid. Se ascunde in Durm'al Azah de mai bine de cinci ani. Nu ii cunosc adevaratul nume, dar am auzit ca isi spune Bartolomeus. Ai auzit de el?
Mintise cu buna stiinta, convins fiind ca gamitul va raspandi in lung si in lat vestea.
- Nu am auzit pana acum de acest Bartolomeus, dar daca voi auzi, am sa spun de indata stapanului meu.
- De asemenea. am nevoie de un loc de dormit, departe de ochi iscoditori.
Gamitul sari in sus de bucurie si spuse:
- Urmeaza-ma stapane! Stiu un loc, intocmai cum doresti!
Gamitul era bucuros ca putea fi de folos noului sau stapan, castigandu-i astfel increderea. Sari dintr-o data pe muchia formata de doi pereti ai celei mai apropiate case, apoi pe acoperisul acesteia si porni inainte facandu-i semn lui Roll Verstotten sa il urmeze.
Mersera pe stradute inguste si intunecate, unele din ele mirosind a urina, altele a alcool, iar intr-un final ajunsera langa o cladire ce parea a fi un han. Desi nu era foarte tarziu, nu pareau sa fie prea multi oameni inauntru. De afara se auzea slab muzica si cateva voci.
- Aici este, facu gamitul. "La hanul chiorului". Nu poti gasi in Durm'al Azah un loc mai retras.
Roll Verstotten se uita lung la gamit. Localul nu ii inspira incredere, dar pe de alta parte, nici un local din Durm'al Azah nu ar fi fost mai breaz. Scoase de sub pelerina o alta paine de parra si intinzand-o gamitului ii spuse:
- Asta e pentru puii tai. Astazi nu voi mai avea nevoie de tine, dar maine dimineata la prima raza a sorilor, vreau sa fii aici.
Gamitul dadu din cap in semn ca intelesese, apoi lua painea, si fara a mai zice ceva disparu in noapte pe acoperisurile caselor.
Roll Verstotten dadu usa in laturi si intra in han. Inauntru era un fum gros, sa-l tai cu cutitul. Arunca o privire de jur imprejur. la doua mese din cele trei existente, stateau cate doi oameni. Judecand dupa felul in care erau imbracati, Roll Verstotten isi spuse ca puteau fi negustori veniti din alte parti.
Se indrepta catre micul bar care era partea cealalta a holului, langa o scara ingusta din lemn. In spatele barului, era un hangiu avand ochiul drept acoprit de un petic negru, asemeni piratilor de alta data. Nu se putea spune daca era intr-adevar chior sau purta petecul acela doar pentru a fi in ton cu numele stabilimentului. Nici una din variante nu l-ar fi mirat pe Roll Verstotten.
Hangiul nu parea sa il fi observat pe proaspatul musafir si isi vedea in continuare de jocul sau de Kangoo, stand aplecat de-asupra unei mese joase.
Roll Verstotten tusi de cateva ori, iar intr-un final, cand vazu ca hangiul nu il baga in seama, lovi cu putere in tejgheaua barului.
"E si surd, pe de-asupra!" gandi Roll.
- Imediat, spuse hangiul cu o voce groasa, parand mai degraba suparat ca cineva ii intrerupe jocul.
Lasa micuta cutie pe masa si se intoarse catre Roll.
- As dori o camera, spuse Roll. Pe cine trebuie sa omor pentru a obtine una?, glumi el.
Hangiul ranji si aratand catre una din mese spuse:
- Pe cel fara un deget de la masa de colo!
Roll facu ochii mari. Nu se astepta la un asemenea raspuns.
- As dori o camera, spuse el.
- Hei, nu vorbi cu mine, spuse hangiul. Eu sunt doar proprietarul cladirii. El, in schimb, spuse aratand spre tipul fara un deget, el a inchiriat intreg hotelul. Asa ca, vezi dumneata, cu el trebiue sa te targuiesti. Eu iti pot oferi doar ceva de baut.
- Nu, merci, facu Roll si se indrepta spre masa indicata de hangiu mai devreme.
Hangiul incepu sa rada usor:
- Da-i ceva de baut, spuse el. Altfel nici nu va vorbi cu tine.
Roll Verstotten se apropie de barbatul in cauza. Ajunse langa masa, dar cei doi ocupanti ai acesteia continuau sa isi vada de conversatie, nebagandu-l in seama.
- Am inteles ca dumneata ai inchiriat intregul han, se adresa Roll Verstotten barbatului cu un deget lipsa.
Acesta intoarse capul, il privi pe Roll si apoi fara sa zica ceva se intoarse la conversatia de mai inainte. Roll tusi usor si il atinse pe barbat pe umar:
- As dori o camera!
Barbatul intoarse iarsi capul spre Roll, dar iarasi nu spuse nimic.
- Ti-am spus ca nu va sta de vorba cu tine pana nu ii cumperi ceva de baut, rase hangiul. E un pezevenghi si jumatate!
Roll ii facu semn sa aduca ceva de baut omului si abia dupa ce acesta gusta din licoarea aromata ii spuse lui Roll, chicotind incetisor dupa aceea:
- Nu am nici o camera libera!
Roll nu stia ce sa faca. Isi dadea seama ca omul nu spunea adevarul, dar nici nu il putea forta sa ii dea o camera.
- Uite ce e, facu Roll, iti dau cu cinci kaleti mai mult decat ai cere in mod obijnuit.
- Zece, facu omul, si in plus, trei grame de zar'aza.
- Sapte, se targui Roll, si numai un gram de zar'aza. Iar asta e ultima mea oferta. Haide, omule, e o oferta mai mult decat generoasa. Altii s-ar multumi si pentru mai putin.
- Ai noroc ca sunt eu un om intelegator, spuse barbatul, altfel ai ramane pe drumuri in noaptea asta.
Isi incasa banii si gramul de piele de piton si ii spuse hangiului:
- Da-i o camera din cele bune, omul stie sa se tocmeasca!
Hangiul rase, apoi scotoci pe sub bar si scoase o cheie de care era atarnat un biletel pe care era inscriptionat numarul 105.
- La etajul intai, spuse el, aratandu-i lui Roll Verstotten scara ingusta care urca in spirala.
Roll trecu pe langa hangiu si urca scara. Abia avu loc in dunga, atat era de ingusta. Odata ajuns sus incepu sa caute camera 105. Era la capatul celalalt al culoarului. Deschise usa si intra.
"Daca asta e una din cele bune, nici nu vreau sa imi imaginez cum arata cele mai putin bune!" isi spuse Roll, dar era multumit ca avea unde sa se odihneasca la noapte.