Mă trezesc mângâiat pe față de o mână moale. Ochii îmi sunt acoperiți de un ziar pe care ea îl ridică încet, vrând parcă să nu-mi tulbure somnul. Este o femeie frumoasă, poartă o rochie de un verde intens, cu niște benzi care, în lumină, căpătă străluciri de argint. Pe spatele rochiei scrie REBU, o fi o marcă scumpă, căci n-o văzusem decât arareori. Femeia târâie după ea un sac mare și o mătură, îmi ia agale ziarul dar, tot uitându-ma după ea cum se îndepărtează, mă trezesc iarăși cu un ziar între ochi, ediția de dimineață de data asta.

Aștept să vină o boare de vânt, să pot trece la pagina de mondenități, dar nu am timp fiindcă vecinul se trezește și el. Trezirea lui este rece, benevolă, el n-a fost trezit cu o mângâiere suavă de către femeia în verde, așa cum am fost eu. Arborez un zâmbet de plastic în colțul spătarului și îi zic bună dimineața. Cască și el și se zgâiește să se uite în ziar la horoscop. Zodia îi rezervă astăzi pahare de plastic, o gumă de mestecat, 87 posterioare femeiești, 77 posterioare bărbătești. În plus, la capitolul sacoșe se anunță ceva averse. Proaste previziuni, i se anunță o zi grea, de aceea eu prefer să nu citesc horoscopul, pentru a fi surprins de întâmplări.

Oricum, ziua mea a început excepțional. Cine nu și-ar dori să fie trezit din somn cu o mângâiere?

Vin matinalii. În grupuri restrânse de câte doi-trei, au ochii mici, mijiți de somnul prematur întrerupt. Sunt oameni triști, nu zâmbesc, așteaptă zgribuliți primul tren care îi va duce spre servici. Rareori se așează careva, deci dimineața devreme e rost de stat degeaba și de studiat profilul călătorului. Colegul meu, care și-a văzut de cum s-a trezit ziua în cifre și statistici, primește o femeie durdulie care înfulecă un croissant. Deodată se simte o pală de vânt, ziarul zboară de pe mine, la fel și femeia de alături, care își ia zborul spre alți colegi de-ai mei plasticați, din tren.

Imediat după plecarea trenului atmosfera se destinde, dar nu pentru mult timp, căci se aud zgomote, râsete, voci înalte care anunță un alt tip de matinali, cei care au întârziat mai mult prin măruntaiele orașului în căutare de distracții nocturne. Ei nu ratează niciodată pe niciunul dintre noi care se arată liber, își întind oasele vlăguite, oasele trosnesc și se întâmplă să-i auzi sforăind, dar de cele mai multe ori ei călătoresc în grupuri mari și se pierd în reverii comune.

Îmi zâmbește iarăși scaunul roșu de pe linia de vis a vis, numai de s-ar vărsa un pahar lângă mine, să o invit la o cafea!

După agitația unei zile ne-ar plăcea să ne topim și să alergăm ca mercurul prin tuneluri, să fluierăm după fuste scurte, să punem piedică nesimțiților care ne împovărează cu diverse ambalaje sau cartele folosite, ori să ne scuturăm ca pentru a elibera locul în favoarea unui oarecare bătrân încovoiat.