Un om foarte bogat se afla pe patul morții.
Nu avea nici soție nici copii. Toată viața a trăit singur și retras de lume.
Dar în ultimele zile ale vieții sale s-au găsit foarte mulți prieteni și amici, care de care mai amabil și mai grijuliu față de bătrânul muribund. Bineînțeles că fiecare dintre ei spera că bătrânul îl va include în testamentul său uriaș.
Cu fiecare zi, grija lor, prefăcută, față de bătrân creștea, însă odată cu ea creștea și nerăbdarea de a-l vedea mort.
Și iată că într-o dimineață, au primit vestea cea mare: bătrânul muri. Atunci au sărit cu mic cu mare la avocatul bătrânului, ca să afle dacă sunt incluși în testament.
Avocatul zâmbi pe sub mustață și îi răspunse că ultima dorință a răposatului a fost ca testamentul să fie deschis numai în ziua înmormântării sale.
Nerăbdători, nevoie mare, prietenii răposatului, au pregătit în grabă cele de trebuință înmormântării, și o fixară pentru a doua zi, după care fiecare plecă în treaba sa.
Lângă mort rămase doar un om șchiop, ce-l slujise pe bătrân ani lungi.
Era sărac ca vai de capul lui și acum nu știa încotro s-o apuce. Prietenii bătrânului deja au încercat să-l alunge. Dar acesta cu lacrimi în ochii îi imploră să-l mai lase să vegheze la căpătâiul stăpânului său, iar mâine după ce îl va conduce pe ultimul drum, va pleca el singur încotro va vedea cu ochii.
Aceștia îl lăsară până la urmă, ba chiar le conveni că nu lasă mortul singur. Așa că bietul om trase un scaun lângă căpătâiul stăpânului său și se puse la citit, dintr-o carte de rugăciuni, cu scoarțe învechite de vreme.
Tot citind pagină după pagină, rugăciune după rugăciune, nici nu băgase de seamă cum trecuse noaptea și începu să se crape de ziuă.
Deodată ușa se deschise și în odaie intră avocatul răposatului.
— Ultima dorință a răposatului a fost ca să deschid testamentul în zorii zilei în care va avea loc înmormântarea sa. Eu nu aveam voie să anunț pe nimeni ceasul ci doar ziua, așa că ce scrie în acest testament, deocamdată vom afla doar noi doi. Spuse avocatul desfăcând plicul și citi:
„Las toată moștenirea mea acelora care în această clipă se află lângă sicriul meu!” Se așternu o tăcere lungă după care avocatul adaugă:
— Așadar dragul meu, după ce ai fost aproape jumătate din viață slugă în această casă, iată-te acum stăpânul ei, felicitări!

Cel puțin două din sfaturile Iisus Hristos, putem regăsi în această poveste, destul de interesantă:

„Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Fie vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia dacă-i va găsi veghind!” (Luca 12:37-38 )

„…și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie rob.” (Matei 20:27)