Ca să faci oțel ai nevoie mai întâi și întâi de niște bărbați puternici, care să nu se teamă de nimic.
Apoi trebuie să le dai acestor bărbați un crâmpei de foc pe care să-l adune în palmele lor. Aceasta va fi vatra focului, iar oțelul se va naște de la sine.
Cât de frumoase par a fi aceste cuvinte, aproape că se încropesc într-un poem.
Dar din păcate ca să faci oțel, ai nevoie de cu totul altceva.
Ai nevoie în primul rând de niște parteneri fie ei americani, fie ruși, care să vină să taie uzina pe bucăți cu flexul, să o spargă în țăndări cu pichamărul, cu alte cuvinte să o transforme într-un morman de fier vechi.
Apoi, acel fier vechi topit, va deveni oțel.
Îmi aduc aminte de vremurile în care la Reșița ardeau două furnale și cinci cuptoare de oțelărie.
Fumul devenise cetățean al orașului, și nu unul cu viză de flotant ci unul cu domiciliu stabil.
Iar fumul era de mai multe feluri, mă refer la culoarea lui.
Roșu de la aglomerator, Portocaliu și galben de la cuptoarele Simes- Martin, negru de la Cocserie și Furnal și uneori Verde când se turna în șarjă crom- nichel sau vanadiu.
Eram copil și când tata pleca dimineața la lucru îmi spunea: mă duc mă la cuptor, să fac bani cu ciocanu.
Și parcă îl vedeam pe tata plin de sudori și funingine cum stătea la gura cuptorului și lovea în foc cu ciocanu și de câte ori lovea, sărea din flăcări câte un leu.
Pe vremea aia leii erau de hârtie și nu m-am mirat niciodată că banii de hârtie nu ieșeau din cuptor arzând și că nu se prefăceau în cenușă.
Mi se părea că tocmai din acel foc năpraznic, leul își trăgea puterea.
Când am crescut mai măricel m-a dus tata în făbrică să văd o șarjă.
Am privit fascinat cum curge oțelul pe rinele de șamotă (odinioară toți reșițenii știau ce înseamnă aceste cuvinte) și focul mi-a furat sufletul
Mi-am trăit cea mai frumoasă parte din viață lângă foc și la rândul meu, când mi-sau născut patru prunci unul după altul, ca sticluțele, m-am obșinuit să le spun din amintire că mă duc la făbrică să fac bani cu ciocanul.
Deși știam că asta e doar o poveste.
Că banii nu se fac cu ciocanul
Decât dacă ești american sau rus și ai cumpărat Combinatul Siderurgic pe nimic și te apuci să-l ciocănești până se face fărâme.
Atunci faci o grămadă de bani, grămezi de bani.
Și nu îți pasă de tradiții și de rină și de șamotă.
Nici măcar de faptul că astăzi tații, cănd pleacă de acasă, le spun copiilor lor:
Mă duc mă la Șomaj să văd dacă mi-a intrat vre-un leu.