O poveste cu arici


Motto:
“Ce va fi mai departe, vedem noi.”
Mircea Ivănescu



Am tendința să-ți spun tot timpul că mi-eşti dragă
În loc să spun despre azi, mâine sau ieri...
Ştii, aş vrea să te învăț cum se face hârtia,
E o chestiune practică, m-ajută să scap de nebunie.
Apoi am putea scrie pe litere mari pe rafturi şi
Am face coperți pentru cărțile de colorat,
Am putea inventa poveşti cu sora Poulsen
Şi domnişoara Smith,
“Spre mai adânc” şi “bineînțeles, nici nu e adevărat nimic aici”.

Aşa aş fi vrut să încep povestea celor doi arici, Flina şi Metorio,
Născuți ieri
Cerul era alb din cauza unor, Doamne, cum le spune?

Acum cred că e momentul, clipă, ce-o fi, să-i punem în scenă, ce zici?
Zi-mi lucruri de departe.




***





- Ne jucăm de-a aricii?
cutia de culori e cu arici
am desenat cai şi i-am desenat sub un soare călduț

- Metorio, vrei să vorbim? Te-am supărat?
aşa fac toți oamenii
nu vreau să te las singur
sunt Prietena
degetele noastre mici nu stau departe

- Metorio, ştii de ce latră unii câini aparent fără rost?

singurătatea este o frunză
suferim pentru lucruri
e urât din partea mea să iubesc cu limită
e fără să vreau

- Ce vrei în schimbul culorilor?