poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-31 | | Înscris în bibliotecă de gena gurau
Manolios ridică ochii, privi pe părintele Fotis; fața lui i se păru că strălucea ca un fulger în întuneric, topită, străvezie; iar mâinile lui, cum le ridicase spre cer, se clătinau ca niște flăcări.
- Și fiecare om, spuse Manolios vrăjit, poate să salveze lumea întreagă. De multe ori mă gândesc, părinte, și tremur; așadar, avem o atât de mare răspundere? Ce trebuie să facem înainte de a muri? Care este drumul? Tăcu. Noaptea căzuse de-acum, bătrânele aprinseseră focurile și găteau, copiii se cuibăreau în jurul lor înfometați și așteptau. Manolios întinse mâna, atinse genunchiul părintelui Fotis, care căzuse pă gânduri și nu vorbea: - Cum trebuie să iubim pe Dumnezeu, părinte? întrebă el. - Iubind oamenii, fiul meu. - Și cum trebuie să iubim oamenii? - Căznindu-ne să-i ducem pe drumul drept. - Și care este drumul drept? - Urcușul. "Hristos răstignit din nou" editura Humanitas - 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate