Mă cufund în lectură. Pierd legătura cu lumea. Mă surprinde gălăgia din curte. Astfel de ciripit nu am auzit de mult...

seară de vară –
gălăgioase vrăbii
în fundul curții

Ies în grabă. În mărul de vară, vrăbiile ciripesc. Sub măr, Bobiță, motanul meu.

o pală de vânt –
nemișcat stă motanul
privind speriat

Mă uit la el. Þine în gură prada: un pui de vrabie. După un moment de cumpănă, văzând vrăbiile care ciripesc disperate, îl mângâi pe Bobiță și-i spun: „Bravo, băiete! Îți meriți mâncarea. Prea s-au înmulțit vrăbiile în curtea noastră! Și tu trebuie să-ți câștigi hrana. Măcar câte o trufanda.”