poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-17 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
"sunt născută în februarie"
mary-ange Să nu iei în deșert numele planetei. Destinul tău e scris aicea, e tatuat pe umerii tăi, e închis în lujerul trupului tău și parafat cu sigiliul buricului ca o împunsătură de deget a providenței. De-acum nimic nu se poate opri. Într-o dimineață, vei merge până la izvorul din sârmă și beteală și-l vei învia. Te vei apropia cu rochia câmp negru de flori, vei propti mâinile de aerul mai proaspăt ca libelulele și de lumina ochilor se va molipsi vântul, se va molipsi pădurea, se vor molipsi margheritele, și în acea clipă se vor îmbogăți atlasele. Amintirea ta va trece prin tot locul, vor rămâne în urmă colivii goale, iar singurele fotografii autentice vor fi ale fantomelor. Vei purta în sânge undeva un os dureros ca o lacrimă, ca un surâs în agonie. Vei purta o constelație dintr-o astronomie liliputană pe gât, pe gâtul care se va prelungi ca o iederă spre sărut. Pielea ta va fi albă cum sunt amurgurile polare, părul tău va împrumuta culoarea, aroma stafidelor și parfumul. Într-o zi singură și paralelă cu tine, vei deschide ochii în oglinda gândului. Câte ore au trecut, câte ore vor trece? Se întoarce prin canavaua mlădioasă a vinelor sângele și inima îl așteaptă ca un arc de triumf. Apoi, în spirale, clipele se vor îneca în penumbră, se vor topi neliniști cu clinchete de os și pieptul ți se va apleca peste dantela tăcerii. Tăcerea distilează în alambicul marmurei. Un zgomot pe scară te va deștepta. E fumul vagabond din ultimul naufragiu: culege-l ca pe un steag. Nu crede decât în respirația ta. Nu crede decât în visul caustic pentru aripi de flutur. Vei crește o filigrană pală în obraji, o otravă rătăcită în pulpe și în cuvinte lumina stranie a algelor incinerate la flacăra coralilor. Cineva îți va fuma degetele ca țigările, va sparge coaja alunelor din cochilia unghiilor de zmeură, vei regreta fiecare cuvânt cum va muri de câte ori vei închide gura: va fi parcă o durere vidă ca și la lunecarea unei stele în transparența nopții. Uneori, glasul tău va fi din fragmente din petale; alteori, tristețea din umbra tunurilor părăsite; vocea palidă va destrăma din catifea o armură. Și din scrumul cuvintelor amintirea se va păstra bijuterie, esență. Odată vei porni mai departe. Pasul tău va plânge decorul cunoscut. O clipă vei fi mai albă decât lebedele din lună. Cu privirea înapoi, vei prăvăli o copilărie de havuz reținut și lacrimile vor coborî în inimă uscate ca o havaiană. Dincolo de poartă, în draperia crepusculului, un glas va scrijela VINO!. * Uneori, va râde pântecul tău rotund, vor râde din gura grotelor subțiorile deschise benevol, și genele - genele vor echilibra o balanță pe care se vor plimba săruturi ca pe o busolă a vieții sau vor prinde oculine în scobitura sfredelită sub lumina frunții. Cândva, absentă, te vei tolăni pe o blană inconsistentă ca valurile și porii tăi își vor aminti fiorii unei arii putrezite de mult în grădina bătută de grindina anilor și unde numai nostalgia cu ochi de fosfor verde. Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții. Vei închide ochii, vei adormi, vei dormi somn cules cu lingurița pleoapelor somn - pentru vis cutie mută de rezonanță somn refugiu dincolo de cutremure într-un abis de nuferi negri prin pântecul tău corabie, măduva somnului va face jgheab va deschide veranda neliniștii va pune de strajă velința nemărginirii. Când vei trece obscură treptele de marmură și întuneric, se vor răsfira în evantaie ferigele din firide. Un iaz cu zvonuri printre răchiți va luneca albastru la picioarele tale. Atunci, în locul luminii se va deschide o fereastră tăiată în silex ca pașii melcilor preistorici, o fereastră pentru zborul vântului cu cicatrice din funigei. O mână se va zvârli spre tine ca un fulger, vei prinde portocala parfumului și, când vei întoarce capul, vei vedea doar o sabie decapitând misterul lacrimilor purtate într-o amforă ca doi ochi și o ninsoare ca un foșnet, ultima, o va mistui. În urmă vor rămâne munții sau poate o caravană din fălcile mamuților. În perna albă, capul tău va înscrie un cuib. Un cuib plin de surâsul ultimului vis, ultimului profil. Un almanah trupul păstaie diafană în plapuma cu scorburi de balcon sideral. Și din cristal se va evapora respirația și va inunda și va fermeca aerul odăii cu liane nevăzute. Și odaia se va desface din realitate și va pluti cu tine ca o funingine până departe spre sărbătoarea savanelor anonime și nesfârșite, unde vegetalele țâșnesc spontan cum sfârcurile tale sărutate - (trupul tău va fi pentru sărutări casă de economie și cuier) - și capul întinde cu spatele un arc și gleznele macină din pietricele așteptarea. Te vei mărita în luna de miere. Jocul de noroc îți este favorabil o singură dată în viață. Voiajul aerian cu totul interzis. Planeta păzitoare: Jupiter. Orele accidentare sunt 9 a.m. și 4 p.m. Cifra ta favorabilă este 4, iar culoarea albastru. Metalul protector este platina; iar piatra, safirul. Să porți mărgele. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate