- S-a făcut frig, să mergem în casă.
Înăuntru atmosfera se încălzise bine. Era trecut de miezul nopții, iar invitații nu dădeau semne de oboseală.
- Ia zi, cum te simți ? mă întreabă Cati. Ați cam dispărut.
- Þi-am admirat livada. Merele aveau o culoare aparte în lumina lunii. Poate și de asta au o parte mai întunecată. Cu siguranță acolo rămîne captivă strălucirea rece a lunii.
- De verișoara mea nu zici nimic ?
- A fost un ghid perfect și mai ales un interlocutor agreabil. Nu am ce să-i reproșez pînă acum.
- Atunci vă las, iar dacă răfățata te supără, strigi.
Am rămas împreună cu Nicoleta pînă dimineața. Am dansat, am vorbit despre școală, despre mătușa ei, care este secretară UTC la Palat și la care stă în timpul anului școlar.
Nici nu știu cînd a trecut timpul și afară s-a luminat. Încep să regret că mă despart de ea. Îmi fusese un partener simpatic, ce reușise să mă smulgă din anchilozeala mea.
- Misiunea mea se termină după ce te văd urcat în autobuz, așa mi-a spus Cati.
Stația este aproape de casa mea, așa că te conduc pînă acolo.
- Ne mai vedem ?
- Poate. O să-ți spună Cati.
Mă urc în autobuz, luînd cu mine amintirea unei minunate nopți de toamnă tîrzie...
A doua zi Cati îmi spune :
- Vezi măi că vrea aia mică să vă vedeți. O să vină astăzi la mine după terminarea orelor.
De data asta, să n-o dezamăgești tu ! Și nici pe mine.
O revăd pe Nicoleta după ore, pe care o conduc pînă în fața blocului.
- Știi, mătușa este foarte severă. Þine foarte mult la respectarea unui program, pe care m-am angajat să îl respect. Nu acceptă în ruptul capului să ajung acasă după ce s-a întunecat.
- O să ne plimbăm pe lumină, Cole, nu-i nici o problemă. Ne vedem mîine ? Eu am sportul de la unu.
- Păi te aștept în fața liceului și mergem împreună acasă, dacă vrei.
- OK.
La ora de sport, în timp ce alergam, am simțit cîteva palpitații. M-am speriat rău de tot și l-am rugat pe profesori să mă lase să merg la cabinetul medical, care era la liceul Bălcescu.
Nu mai era nimeni la ușă, așa că am intrat și i-am spus asistentei că vreau să mă consulte doctorul.
- Scoate-țicămașa și așteaptă că vine imediat doamna doctor.
Mi-am scos cămașa și m-am așezat pe pat.
Doctorița a venit și mi-a spus să mă întind pe pat, ascultîndu-mă cu stetoscopul.
Inima îmi bătea să îmi sară din piept.
Ce venisem eu speriat, dar acum mă panicasem de tot.
- De la ce liceu ești dragă ?
- De la economic...
- Ce ieșiți voi de acolo, contabili ?
- Da, dar eu aș vrea să dau și la ASE.
- De ce măi, și contabil e bine. Ai o meserie, cîștigi un ban... Ia vino Elena și ascultă și tu.
- Îi bate cam repede, doamna doctor.
- E ceva grav ? întreb abia reușind să leg cuvintele.
- O să-ți dau o trimitere la Policlinică. Te duci la doamna doctor Þigăran. Îmbracă-te acum .
Am plecat acasă fără s-o mai aștept pe Nicoleta. Aveam senzația că lumea se terminase pentru mine. Și doctorița care îmi spusese că nu mai pot face o facultate...
-