Despărțirea de Lucia a fost o mare deziluzie pentru mine. Multe zile la rînd nu am mai ieșit în oraș, devenisem apatic, nu puteam să învăț. Să crezi că cineva îți este aproape, că și-a găsit un loc în sufletul tău, cînd de fapt el era atît de departe, n-o să înțeleg niciodată. Era un joc pentru care, poate, voi plăti cîndva.
Așteptam vacanța cu nerăbdare, să mă întorc acasă, să petrec sărbătorile de iarnă. Era mai întîi tăiatul porcului, cînd îmi primeam porția de batjocură din partea vecinilor, că mă băgam în casă, atunci cînd îl tăiau, apoi prima zi de Crăciun, cînd mergeam pentru al treilea an consecutiv cu Steaua Mare. Trebuia să ne pregătim din timp “ ținuta “ , o fustă pe care o îmbrăcam peste umeri, apoi masca și un coif pe cap, să repetăm pînă ieșea perfect. Toată o spuneam doar preotului din sat și celor care ne avertizau de la început, că vor să audă întreg colindul, dacă vroiam să ne primim toți banii. Mai erau horele și balurile de la căminul cultural, neîncăpător în aceste zile, cînd ne revedeam cei plecați de acasă, sau ne întîlneam cu mulți bucureșteni veniți la bunici, prilej de a lega noi prietenii, de a petrece revelionul împreună. Timpul însă zbura pe nesimțite, iar eu pînă în anul trei de școală , nu întîlnisem marea iubire. Încă o purtam în inimă pe Lucia, poate și pentru că nu reușisem să o păstrez. Devenisem prudent în relațiile mele cu fetele, nu mă mai angajam sufletește, de teama unui nou eșec. La insistențele colegei mele Cati, promit să merg la aniversarea zilei sale de naștere, în localitatea Aninoasa, la cîțiva kilometri de Targoviște.
- Hai măi vino, că o să fie frumos ! O să-ți fac cunoștință cu cineva, cu o fată frumoasă. Sigur o să-ți placă. E verișoara mea și e boboacă la Bălcescu.
Pregătirile mele l-au surprins pînă și pe Doru, care m-a avertizat :
- Vezi, poate mai faci nefericit pe vreun ostaș al patriei !
- Du-te naibii !
M-am urcat în autobuz și după un sfert de oră bat la ușa colegei mele.
Mă întîmpină chiar sărbătorita.
- Hai măi, credeam că nu mai vii. Te lași așteptat , colega ! Cineva era să moară de curiozitate și nerăbdare. Hai cu mine !
Mă ia aproape pe sus și mă prezintă invitaților ei.
- El este George, colegul și “șeful “ meu în același timp, primul meu șef.
Am întins mîna invitaților, afișîndu-le un zîmbet larg, în timp ce ei își rosteau numele.
Prezentările fiind făcute, Cati îmi spune :
- O să te predau acum Nicoletei care va avea grijă de tine în această seară.
Mă ia de braț o blondă cîrlionțată, minognă, cu ochi negri, ce contrastau puternic cu tenul său alb.
- Cati mi-a zis să am grijă de tine în noaptea asta și dacă pot, să te “repar” puțin. Sper că ești cooperant și nu-mi faci necazuri. Hai să dansăm !
Am urmat-o într-o cameră unde mai multe perechi se legănau pe o muzică lentă.
- Muzica aceasta mă salvează într-un fel, fiind singura pe care mă mai descurc, cît de cît , la dans. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți păzești picioarele, iar eu să sper că vei putea umbla și mîine.
- Þi-am mai spus, să nu mă dezamăgești, că mă omoară Cati !
După terminarea dansului îmi propune să ieșim pe terasă. De aici se vede livada de meri, al căror parfum plutește în aerul răcoros. Este lună plină și o lumină galbenă conturează lucrurile, împingînd umbrele spre margini. Ne plimbăm printre pomii încărcați de fructe aurii.
- Face parte din scenariul pus la cale de verișoara ta ?
- Nu fi rău. Credeam că îți va plăcea aici și… și pentru că ești cu mine.
- Iartă-mă, nu am vrut să fiu răutăcios. Mă simt bine aici... și pentru că sunt cu tine.