Pe fiecare ne întreabă de unde venim, dacă ne place literatura. Este o oră plăcută, simțim că între noi și doamna profesoară se leagă ceva, o comunicare lăuntrică. Nici nu ne dăm seama cînd trece ora. Ard de nerăbdare să-i vorbesc, de aceea mă ridic repede din bancă și mă duc la catedră, întrebînd-o direct :
- Doamna profesoară, nu-i așa că sunteți poeta Ștefania Stîncă ?
Întrebarea mea a luat-o pe nepregătite. Simt că nu știe ce să-mi răspundă, este vizibil emoționată...
- De unde știi tu asta, măi copile ?
- V-am citit poezii în revista de la Bălcescu.
- Cum ai aflat așa repede ?
- De la vărul meu care învață acolo. Este băiatul lui Nela Dumitrescu, la care stau și eu.
- A, Nela, este o bună croitoreasă... Îți place poezia ?
- Încerc să-i pătrund tainele.
- Trebuie să citești mult și să simți la fel de mult ! Dacă vrei o să-ți dau niște cărți.Poate chiar ora viitoare
- M-aș bucura tare mult.
Își deschide geanta și scoate o cărticică de buzunar, pe care o deschide și scrie ceva.
Mi-o întinde, spunîndu-mi :
- Să fiu poet nu-i din ambiții. E un fel al meu de a fi singur. L-am citat pe Fernando Pessoa. O să mai vorbim despre asta.
Nu-mi vine să cred că am o carte dăruită de un scriitor consacrat: „Infelix Dido” ...
O deschid și citesc: elevului George Cristea cu toată dragostea și speranța că va crește frumos. Tîrgoviște, 16 septembrie 1969.

Ajung acasă pe la trei. Doru nu venise. Abia aștept să-i arăt cartea. Vine pe la trei și jumătate. Are în mînă o sacoșă.
- Am ceva pentru tine. Așteaptă-mă să mă dezbrac. Gabi nu-i acasă ?
Gabi este verișorul mai mic, are zece ani și vreo șaizeci de kilograme. Pentru asta îl "alintăm" Grasu, Boți…
- Nu, nu este. Și eu am o surpriză pentru tine. O carte de la doamna Nicolaescu.
- Măi să fie ! Nici n-ai început bine școala și te-ai ales cu ceva.
Îi dau cartea pe care o răsfoiește, citind dedicația …
- Ești mare domn’le ! Ar trebui sărbătorit evenimentul. Și chiar avem cu ce.
Din sacoșa cu care venise scoate o sticlă plină cu o licoare gălbuie, în care bobițe de aer urcau și coborau.
- Nu-nțeleg !
- Păi ia și gustă ca să înțelegi.
Desfac dopul și iau o înghițitură. Imediat gîtul mi se usucă, gura parcă îmi ia foc.
- Ce dracu e aici, acid sulfuric ?
- Palincă blegule, nu poșirca pe care o beții voi la țară. Mi-a adus-o un coleg de la Voinești. E din mere.
Ușa se deschide și intră val- vîrtej Gabi cu un clasor în mînă . Vede sticla în mîna lui Doru și întreabă :
- Ce faceți mă , beți ?
- ... apă fraiere !
- Apă ? Atunci de ce miroase aici ca la cîrciumă ? Diseară veți da explicații lui tati, după care iese trîntind ușa.
- Doru am făcut-o ! Diseară ne bagă în ședință.