poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-30 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Tirăliră e o perucă și ventuză care se aplică din când în când pe gura unui clarinet ce-l poartă înșurubat la subțioara mâinii stângi. Pe cap poartă o gambetă pe care o întoarce în timp de ploaie, strângând astfel o cantitate suficientă de apă spre a se putea plimba cu o barcă construită după un sistem propriu (G.M.B.H.).
Tirăliră urăște femeile pentru că nu tac în timpul zilei și numai noaptea aiurează; de-aceea, în plimbarea cu barca, ia tovarăși o știucă și un morcov cu care se ia la întrecere pentru a câștiga derby-ul tăcerii. Când e înfuriat - asta foarte rar - Tirăliră izbește de trei ori în pământ cu dreptul și sună din niște chei - atârnate la o coapsă - cu care descuie sufletele oamenilor. Ultimul taifun a imprimat cabanei sale o mișcare ascendentă spre Nord-Infinit. Presimțind gândurile Celui ce ordonase acest raid, îi jucă o farsă azvârlindu-se spre pământ. În cădere, clarinetul lui Tirăliră se sfărâmă și acesta, de jale, își făcuse o groapă cilindrică, se băgă până la cap, stând astfel treizecișitrei de zile și nopți cu un ochi deschis spre Dumnezeu și unul spre sine. Când ieși din groapă, pielea sa era metamorfozată într-un țesut impermeabil. A doua zi, se vându primului fabricant de waterproof-uri întâlnit în cale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate