poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Il est dans l'essence des symboles d'être symboliques.
Jacques Vaché Sufletele îngemănate s-au lovit de instrumentele jazului și au țipat. Din tromba saxofonului a ieșit o capră c-un teanc de cărți subțioară. A behăit o apoftegmă: Ma poésie este obscure comme un lys, și a plecat șchiopătând din unul din cele trei picioare, tremurând profetic măturoiul ca un profesor universitar. În urma ei, de după tablouri, din policandrele răsturnate, din urechile negrilor, din zulufii dansatoarelor, din trompeta caloriferului, din ocheanul closetului, din peruca taburetului, din pajiștea pictorului, din luna scenică, au năvălit și au condensat aerul, niște ființi așa de bizare, încât și vânzătorul de flori care a văzut tot ce se poate vedea, mi-a mărturisit bleg că nici n-a visat vreodată așa ceva. Oamenii aceștia, mai bine zis bucățile acestea de oameni, au o constituție simplă. Unii constau doar dintr-un picior terminat cu o mână, sau două capete lipite de o parte și de alta a unui pântec de cașcaval; sau o șiră a spinării prevăzută cu mai multe mâini și-n fruntea căreia e cocoțată o coadă de veveriță ca un pampon de general; sau cu cilindru rotund la capete, din mijlocul căruia ieșea un picior cu degetele păroase, sucite în formă de păianjen; și multe alte insolite vietăți care au stârnit CHIAR și curiozitatea vizitatorilor. Regina și-a prins sânii ca într-un cache-corset în două mâini bronzate, iar un piccolo încrucișat dădea de-a tavalul - ca o minge - o tipsie de carne. Oamenii aceștia n-au sex, nu se reproduc, nu se nasc și nu mor și, COLOSAL, nu fac poezii. Nu cunosc nici un fel de suferință. Poți să-i înjuri, să-i pălmuiești, să-i tai în bucăți, să le distrugi locuințele și băncile, nu scriu nici o poezie, nici un articol de gazetă. Un dovleac crăpat a scos o pereche de ochelari cu marginile aurite și i-a privit cu atenție, aplecându-se puțin înainte și retrăgându-se zmuncit înapoi ca un câine înciudat. Mârâia, schelălăia din când în când, și nu-i venea să creadă. În scurt timp localul fu contaminat de o viață nouă. O scrumieră uimită întrebă pe un critic literar, ce-o fi asta. Criticul îi răspunse că nu-l cunoaște pe Jacques Vaché. Ploșnițele chircite în crăpăturile meselor au căscat ochii: EXISTÃ O ALTÃ LUME? Toba răgușită crede că e invenția unui poet suprarealist. Sufletele împerechiate au spart toba pentru că n-aveau unde sta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate