"La Smolensk, prin mii de cuvinte
Pierzându-se care-ncotro
Din vocea știută-ți, fierbinte
Atât auzit-am, Alo"
K.Simionov

"Tovarăși, noi suntem preoții unei noi ere. Suntem deschizătorii de drumuri și primii care se vor sfârși în lupta ce vine. Noi suntem Alfa și Omega Măicuței Rusii" era tot ce auzea, încă o dată și încă o dată Pavel K pe drumurile pierdute în praf, pe nesfârșitele drumuri pierdute în praf, bătute alături de Divizia 101. Stâng, drept, stâng, drept...ultima imagine a Tatianei, săpând tranșee alături de colegele ei de an de la Universitatea Ulianovsk. Apoi frontul mișcându-se ca un bondar uriaș, amețit întâi, ambetat de dansul razelor soarelui de vară...amețit și apoi, de mirosul cadavrelor în descompunere, acel miros de grăsime grea, scurgându-se încetul cu încetul în pământ, alături de muștele din ce în ce mai mari și mai grase care bâzâiau pe ceea ce odionioară fuseseră fețe...și mai ales mirosul și râurile de sânge, nesfârșitele râuri de sânge care tăiau Rusia din Minsk și până la mlaștina Pripetului..."sânge, sânge peste tot", ofta Ermolai Ivanovici, furierul companiei a 2-a. "Astăzi sângele e mai ieftin ca și crupul sau chiar ca și o pereche de cizme. Poftim- te întreabă cineva dacă vrei să-ți dai sângele pentru Patrie ? E de la sine înțeles, deși poate eu aș mai vrea să mai stau o țâră pe prispă să mă uit la femeia mea cum îi crește burta în soare...dar nimeni nu te întreabă dacă vrei o pereche de cizme..."
"Propaganda bolșevică îl înrobește pe om către instinctele sale primare. Astfel, exemplul croitorului B.F.Knudin din Goropijde care a crezut că dacă el este membru de partid poate fi și primar al comunității este elocvent. Armata noastră victorioasă l-a spânzurat pe acest ins în piața orașului unde bălăngăne și acuma ca un stricat ce este..."
Din Jurnalul de Front al Armatei 1...