Personaje: tata și mama.
Acțiunea se petrece la masa de seară, părinții fiind enervați de întârzierea băiatului lor, Pandele.



Tata: Dragă, așa nu se mai poate! E șapte și Pandele n-a venit. Uite, deja s-a înserat.
Mama: L-o ține șefu’ la serviciu, tu!
Tata: Ce să-ți spun! Și casa asta ce-o fi? Bodegă?! Să vină și să plece fiecare când vrea și cum vrea? Suntem o familie onorabilă, dragă, serioasă, cu prestigiu. Intelectuali, ce dracu’! Noi servim întotdeauna cina la ora nouăsprezece. Ce-o fi așa de greu de-nțeles?
Mama: Nu te mai enerva și tu din orice. Apoi iar îți crește tensiunea și mai ajungem, Doamne ferește, prin spitale. Mai așteptăm cinci minute și, dacă tot nu vine, mâncăm singuri.
Tata: Și Pandele? Dacă stă nemâncat la noapte? Ai văzut și tu ce tras la față e de câteva zile… E livid.
Mama: Da, e surmenat, săracu’. Îl exploatează ăia la serviciu.
Tata: Și cât i-am căutat un loc de muncă lejer…
Mama: Eu ți-am spus că triatul scrisorilor e lucru’ dracului, că e stresant. Bietul copil.
Tata: Auzi, dragă. Dacă s-o fi îndrăgostit, ca prostu’, de vreuna d’aia? Știi tu. Să-și irosească tinerețea și banii cu ea… Sentimentele.
Mama: Cum, tu? De la vârsta asta?
Tata: Știu și eu… Am observat că, de la un timp, are privirea lui Cif.
Mama: Cum adică are privirea lui Chef? Cum poți să-l compari pe Pandele cu un cocher?
Tata: E, uite așa! Și se zice Cif, dragă, chef e altceva.
Mama: Cif - chef, tot aia! Pe carnet așa scrie: Chef!
Tata: Începi și tu ca Leana, cum scrii așa citești… Tu chiar n-ai văzut cum se uită amândoi după fete, seara, în parc? Cum adulmecă?
Mama: Am observat eu ceva... Chiar dacă-i fraged, i-o trebui și lui o fata bună, înțelegătoare și gingașă. Doar n-o să stea toată viața cu ditamai coșurile pe frunte.
Tata: Draga mea, ce s-au mai schimbat vremurile... S-a emancipat tineretul ceva de speriat! Eu la anii lui abia dacă ieșeam să iau pâine, în rest: studiu la bibliotecă. Auzi, dacă s-o duce la orgii, așa, din lipsă de afecțiune? Dacă s-o îmbolnăvi, Dumnezeule, de ceva și apoi ne dă și nouă?
Mama: Ai dreptate, tu! Am văzut la jurnal câte boli venerice au apărut după revoluție. Gata, trebuie neapărat să ne implicăm și să-i găsim o fată cumsecade.
Tata: Absolut! Dar nu ceva permanent, dragă. O dată pe lună, să nu coste mult.
Mama: Și să vină după cină, când se culcă vecinii,
Tata: Așa-i! Discreție maximă, să nu-i compromitem viitorul. Auzi, dragă, dar dacă-l surmenăm mai rău cu pierderea nopților?
Mama: Ce nopți, tu? Care nopți? Tu credeai că-i lăsăm, așa, toată noaptea, de capul lor? Ce-i, după ei? Juma’ de oră e suficient. Excesele de orice fel nu aduc nimic bun! Și trebuie să fie tăcută, femeie hotărâtă, de acțiune. Nu din alea leneșe care abia se mișcă.
Tata: Vrei să-l întreb pe doctorul Predescu de vreo surdo-mută? Știi că lucrează în domeniu…
Mama: Tu, surdo-muții n-or vorbi ei mult, în schimb gem.
Tata: Zău?
Mama: Parol!
Tata: De unde le știi tu pe toate? Te pomenești că…
Mama: Te-ai prostit? Ai uitat că urmăresc, în fiecare noapte, Animal Planet? Sunt om cult, tu! o intelectuală! Ce mai lungim vorba, îi trebuie o femeie normală. Și repede.
Tata: Gata! Știu și pe cine. O mai ții minte pe Adela?
Mama: Care Adela?
Tata: Soția lui Gheorghiu…, amanta lui Nicu.
Mama: Care Nicu?
Tata: Nicu Dobre, mecanicul auto. Ãl’ de ne-a reparat Dacia, primăvara trecută.
Mama: Și ce-i cu el?
Tata: Acu’ o lună s-a însurat cu Florica de la Aversa, că era în cinci luni. Și tot el era și amantul Adelei. Din cauza viitoarei mame, care făcea istericale în fiecare noapte, Nicu a părăsit-o pe soția lui Gheorghiu.
Mama: Care Gheorghiu?
Tata: Gheorghiu, prietenul meu de-o viață, colegul din liceu. Soțul Adelei.
Mama: Așa, zi!
Tata: Dragă, Adela suferă îngrozitor! E neconsolată. De când a rămas fără Nicu, e zăludă, umblă brambura, e trasă la față. O vreme și-a căutat alt prieten, printre cunoștințele noastre comune, dar niciunul nu-i de nasul ei.
Mama: Să nu fie nebună, tu! Să-l zăpăcească pe Pandele.
Tata: Nu-i, dragă, nebună! E curată și îngrijită… Se epilează săptămânal pe picioare și la subsuoară, folosește parfumuri franțuzești și șampon de bebeluș, să nu i se împăienjenească ochii.
Mama: Nu mă înnebuni!
Tata: Parol! Zilnic se duce la coafor, iar la trei zile își face pedichiura și manichiura. Poartă doar desu-uri negre.
Mama: Ia uite…
Tata: Face fitness și merge la solar, e bronzată peste tot, dragă. Peste tot!
Mama: De unde le știi, tu, pe toate? Că parcă te-aș bănui…
Tata: De la Nicu le știu, dragă. Unde-ți umblă mintea? Păi nu-i Gheorghiu, soțul Adelei, prietenul meu? Fratele meu. N-am făcut liceul împreună? Nu jucăm, în fiecare duminică, sah în Cișmigiu? Cum să-mi înșel eu, intelectual de vază, prietenul de-o viață?!
Mama: Bine, tu… Și te-ai gândit să-i facem lipeala cu Pandele?
Tata: Da, dragă. Că-i atât de tristă, sărăcuța. Și are, Adela asta, o privire… ca de vițică neînțărcată, ochi mari, căprui și umezi. E liniștită ca o seară târzie de toamnă, ca un lac de munte, ca o... Îți vine s-o mănânci cât e de frumoasă…
Mama: Iar începi?
Tata: De aceea m-am gândit că-i tocmai bună pentru copilul nostru.
Mama: Are analizele făcute de curând?
Tata: Are, dragă. Și apoi cu metodele astea noi de protecție...
Mama: Geme?
Tata: Niciodată.
Mama: Vorbește mult?
Tata: Discretă ca o psiholoagă.
Mama: Gata, m-ai convins. Telefonează și invită-i mâine, la cină. Dar să nu întârzie!
Tata: Și ce-i spun lui Gheorghiu?
Mama: Că-i trebuie copilului niște meditație la geografie.
Tata: Dacă se prinde Gheorghiu, dragă? Mă fac de băcănie… Tu știi cum ne avem? Prietenie la catarama, frați de sânge! Gemeni.
Mama: Lasă, tu, că bărbații nu-s așa inteligenți. Þi-l îmbrobodesc eu, una-două. Uite cum facem: mâine seară, după ce mâncăm, îl rog să mă însoțească pe terasa blocului, să privim panorama orașului…
Tata: Dacă vă întoarceți în juma’ de oră, n-am făcut nimic. N-am timp s-o conving…
Mama: Nici o grijă, tu! O oră ți-l țin. Însă rezolvă treaba cum se cuvine!
Tata: Fără probleme! Și ce motiv să invoc, dragă, că-i invit în mijlocul săptămânii?
Mama: Mototol mai ești! Spune-i, tu, că-i vorba de viitorul copilului nostru, de Pandele. A împlinit treizeci de ani și n-are și el un loc al lui… Stabil.