-Nu, nu vroiam sa respir. De aia am tacut, multumit?
-Nu.
-Ce vrei sa iti mai zic? Era acolo, l-am vazut, in tocul usii, printre norii de fum, ma privea si radea. Am uitat sa respir, nu...nu am vrut sa respir, vroiam sa plece, sa plece pentru totdeauna!!!
-Pe cine ai vazut fii mai clara, Cris.
-Pe El, cel...plecat. Era aici, ne privea, si radea asa cum obisnuia sa faca inainte sa...
Atat mai spuse si tanara cazu la picioarele prietenului ei. Probabil lesinata. Probabil moarta, dar nu, romanele Agathei Cristie mai tarziu.
El se apleca, vizibil deranjat de aceasta...disgratioasa cadere, mai ales in public, tot timpul ii facea asa.
O lua in brate chema taxiul.
-Unde va duc domnule?
"Sa o aduc la mine sau sa o duc, pentru o ultima oara la ea acasa?...God! E clar...o sa o duc la mine..."
-Strada Sperantei numarul 77.
-Am inteles.
O privea, adormita in bratele lui. Pe chipu-i i se conturau masti; frica, ura, si intr-un final, fata i se relaxa si deschise ochii.
-Iarta-ma.
El se prefacu ca nu aude si intoarse capul in partea cealalta.
-Te-am rugat sa ma ierti.Stiu ca ma crezi ...
Fata incepu sa planga, se chinuia sa rosteasca acel cuvant, atat de dureros pentru ea, acel blestemat de cuvint, dar nu reusea.
-Daca te cred nebuna?o "ajuta" el
"Doamne cum a putut sa il rosteasca atat de detasat, chiar nu ii pasa?" gandi ea, speriata
-Nu stiu Cristina, nu stiu ce sa mai cred; nu e normal sa zici ca vezi mortii...
-Dar ce mai e normal in...in lumea asta?! Fata i se contracta ca si cum o durere imensa i-ar fi strabatut corpul.
-Nu acum este momentul sa vorbim despre asta.
-Asa e...ai dreptate. Taxi, opreste!
Se zbatu sa se elibereze din bratele lui lovi portiera cu piciorul (in mod uimitor se si deschise) si iesi din masina, asa in mijlocul intersectiei. Alerga pana la trotuar, si apoi se facu nevazuta printre blocuri.
-Unde va duc acum?
-Continuati cursa.Raspunse el rece.
***

"Nu mai vreau, nu il mai vreau, nu mai pot suporta frigul asta din oameni."
Deschise usa scarii unui bloc aproape distrus. Urca ramasitele de trepte; picioarele ii remurau vizibil. Se opri in fata usii pe care scria "Teatru".
Isi lasa pantofii in prag...