Trenul se indrepta catre Satu Mare, acolo unde aveam sa ma intalnesc cu niste buni prieteni. Greva celor de la CFR a umplut vagoanele de oameni, iar pe oameni de nervi. Neavand loc intr-un compartiment am ales sa stau alaturi de grup, pe coridor. Cei din grup se distrau pe seama unor glume puerile, ceea ce ma plictisea. In lipsa unui partener de discutii ma retrag catre un geam deschis. Vantul ce gonea pe langa vagon imi sufla pletele iar senzatia de racoare ma linistea si-mi alunga nervii. Pe cand eram in apogeul linistii, o faptura feminina isi face aparitia, rezemandu-se de geam.
-Ce faci? De ce esti suparat?
-Nu sunt suparat, i-am raspuns aproape indiferent de intrebare.
-Stai cu noi!
-Frumusetea peisajului si gandurile de moment ma recomanda posturii in care sunt acum.
Cu niste ochi curiosi, tanara fata se uita la mine si incercand sa dea senzatia ca ceea ce i-am spus a fost corect priceput imi spuse cu un ton surazator:
-Spune-mi ceva !
-Ce ai vrea sa afli de la mine ?
-Nu stiu, orice, spune-mi ceva !
Pentru a nu o face sa se simta prost, am aruncat ochii pe geam cautand un subiect de discutie de interes bilateral. Zarisem un panou publicitar:
-Uite, vezi panoul acela?
-Da, e cam jerpelit.
-Cu toate ca el este jerpelit, poate salva vieti.
-Ce? cum poate salva un panou viata unui om ?
-Atat viata cat si gospodaria...
-Hai ma...
-Serios!
Asa ca am inceput sa-i povestesc metoda unui canadian (ce avea casa pozitionata intr-o curba periculoasa) de a scapa de accidentele frecvente in care ii era implicata casa si viata. Ingenios, canadianul instalase in curba un panou publicitar pe care era afisata o doamna, careia natura ii daruise forme placute, semi-dezbracata. Astfel soferii aflati in trafic incetineau pentru a savura privelistea. Numarul accidentelor a scazut radical, atat canadianul cat si participantii la trafic fiind multumiti de ingenioasa idee anti-crash.
-Uau, ce tare!OK. spune-mi altceva !
Observand cu cata usurinta si viteza trecuse la alta intrebare, am cautat subiecte care sa nu o mai tina pe langa mine. Campul de dupa geam imi oferea iar indicii.
-Vrei sa-ti vorbesc despre scaieti?
-Aaaa, vorbeste-mi despre plantele medicinale!
-Fitoterapie?
-...da
Parcursesem lista intrebuintarilor florilor de tei si a musetelului, pana ma plictisisem.
-Aha, mai spune-mi ceva, orice!
-Imi ceri sa-ti spun orice...tu sti cat de greu este sa iti spun ...orice?
-De ce e asa de greu?
-ORICE e un domeniu atat de vast incat ma pierd in el. E o adevarata gaura neagra lingvistica. In ORICE intri tu si intimitatea ta de care nu cred ca vrei sa ma leg. In ORICE intru eu si lumea mea neinteleasa de nimeni, pe care cu siguranta nu o vei intelege nici tu. Din ORICE face parte limba franceza, sa-ti vorbesc in franceza? Infinitul e si el in ORICE, ORICE e mai cuprinzator decat infinitul. Notiunea de ORICE nu poate fi negata, dar totusi isi are un opus, ce culmea , e component al ORICE. El este NIMICUL. M-am hotarat, am sa-ti vorbesc despre nimic. Nimicul poate fi exprimat prin fapte, ORICE nu, iata cum exprim eu prin fapte NIMICUL, si tac, si tac...
Fata ramase cu ochii nemiscati si falca putin lasata in jos. Ca sa nu o fac sa se simta penibil i-am spus:
-Data viitoare da-mi un indiciu cat de mic, despre ce vrei sa-ti vorbesc. Acum am ales eu din marele ORICE, NIMICUL, pe care, incepusem sa ti-l exprim prin fapta. Si iar am tacut. In acel moment mi-am dat seama ca fata nu ma va mai intreba NIMIC, pentru ca exact asta ii afisam. Buimaca se retrase in grupul din care se desprinse.
Am ramas din nou singur, privind afara secvente din ORICE.