poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 992 .



Interviu cu domnul Raghnall
proză [ ]
inceput

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rakkan ]

2005-07-09  |     | 



-Buna ziua!
-Buna ziua! Ma bucur ca ati ajuns.
-Da,..a fost destul de greu sa gasesc locul. Mai ales ca eu nu sunt din partile astea, si nici nu cunosc pe nimeni aici.
-Va rog sa ma scuzati, ar fi trebuit sa il trimit pe Niall la aeroport, sa va conduca. As fi venit in persoana dar,…am fost foarte ocupat, zilele astea.
-Nici o problema, nu mai conteaza.
-Va rog, intrati!
-Asi dori sa incepem, i-am promis sefului ca termin treaba pana maine.
-Mda, stiu cum poate fi, la dumneavoastra. Luati loc, si daca doriti ceva, Niall va serveste.
-Nu, sunt in regula, asi dori sa incepem. Va deranjaza daca inregistrez? Nu vreau sa imi scape nici un detaliu.
-Nu ma deranjaza. Doar eu am cerut venirea dumneavoastra.
-Pentru inceput Domnule Richardson, as dori sa va prezentati pe scurt.
-Da, cum doriti. Ma numesc Noel Richardson, legal. Numele meu de nastere, cel harazit de catre parintii mei este Nolen Raghnall. M-am nascut in Irlanda, acum….acum mult timp. Sunt proprietarul companiei Sloan-Tech., pe care am infiintat-o acum 75 de ani…
-Ma scuzati ca va intrerup. Cred ca ati facut o gresala. Nu este tatal dumneavoastra cel ce a infiintat afacerea dumneavoastra.?
-Nu,…Domnule Waters, trebuie sa intelegeti. Motivul pentru care va aflati aici este simplu. Doresc sa fac cunoscute unele lucruri. Sunt lucruri importante, si v-asi ruga sa aveti o doza mai mare de rabdare. Stiu ca in profesia dumneavoastra acest lucru poate fi echivalent cu esecul, dar, va garantez, rabdarea dumneavoastra va fi pe deplin rasplatita.
Intrebati ce doriti, iar raspunsul pe care il veti primi va fi unul sincer si pe intelesul dumneavoastra.
-Imi cer scuze, probabil….este vorba de o neintelegere. Stiam…
-Nu conteaza ce stiti, sau credeti ca cunoasteti despre mine, domnule Waters. Astazi, am sa va lamuresc pe deplin. Am sa va spun lucruri necunoscute, chiar socante, si asi dori sa fim intelesi. Incercati sa priviti lucrurile altfel. Nu vreau sa fiu interrupt din doua in daua cuvinte. Nu este in interesul nimanui.
-Imi cer scuze. Va rog, continuati.
-Dupa cum spuneam, Solan-Tech implineste anul acesta 75 de ani. Azi am decis sa imi desfiintez compania.
-Dar…
-Stiu ce aveti de gand sa intrebati. Nu am sa o vand, am sa o desfiintez. Organismul Sloan Tech este unul putred. Este timpul sa dispara.
-Dar compania dumneavoastra este a doua ca putere financiara din intreaga lume! Are o imagine impecabila!! Cum se poate?..Aveti zeci de mii de angajati. Ce se va intampla cu ei???..Ma scuzati, nu inteleg!
-Tocmai de aceea, domnule Waters, trebuie sa va explic. Si tocmai de aceea am apelat la rabdarea dumneavoastra.
Am sa incep cu inceputul. Asa cum se cuvine. Dupa cum spuneam, Noel Richardson este “denumirea” mea oficiala. Am fost silit sa o adopt acum multa vreme. Numele meu galic nu mai apartine de mult lumii in care traim. Spre deosebire de un om, insa, un nume poate fi schimbat. Oricum, el nu mai inseamna nimic, in zilele noastre. Pacat, un nume, domnule Waters, avea demult puterea de a defini. Oamenii capatau nume, mai puternice decat cele cu care se nasteau, si cu un ecou profound, uneori chiar dincolo de moarte. Odata cu timpul, dispare si semnificatia.
Pe dumneavoastra, spre exemplu va cheama Waters….
-Simon,… Simon Watres.
-Interesant. In timp ce numele dumnavoastra de familie, are un sunet pur, natural, numele mic are multe de-a face cu verbul a asculta. Ironic, poate in cazul dumneavoastra, nu este total lipsit de semnificatie. Viata mea este precum apele, mereu pe fuga , mereu in cautare de echilibru. Insa, chiar daca curge, se evapora sau ingheata, ramane mereu aceeasi. Apa este sursa vietii, prezenta in orice mediu, de la calotele polare pana la desertul cel mai sec. Si, desi are puterea sa se transforme, in functie de imprejurimi, ea transforma mediul, mai mult decat este transformata. Vedeti, domnule Waters, apa este in esenta mereu aceeasi, mereu vitala, mereu schimband si sculptand natura, viata insasi, fara a se putea insa schimba pe sine. Este in miscare, dar este in acelasi timp statica.
Sunt chinuit, precum apele, in avantul meu static, de nestavilit, pe care nu il mai pot intelege. Iar dumneavoastra, domnule Simon Waters, sunteti astazi, intra-adevar “ cel care asculta apele”.
-Dece sunteti chinuit, domnule Raghnall? Sper ca nu va suparati, daca va folosesc numele adevarat…
-Nu mai este nimic adevarat, legat de numele meu, si sper sa salvez ceea ce mai este adevarat din mine. Aici intervi tu Simon. Asculta deci, cum iti spune numee, si prin tine, am sa ascult si eu. Poate vom auzi ceva important.
-Va ascult.
-Sper sa ai destule casete in dracovenia aia!
-Nu,..nu va faceti grija, este digital.Are…are, inregistreaza mult, vreau sa spun.
-Adica are memorie interna, vrei sa spui.
-Exact, si la o calitae rezonabila inregistreaza zeci de ore.
-Deci ai de gand sa sacrifici calitatea pentru cantitate, Simon? Asta este o problema mare a lumii in care traim. Lucrurile devin din ce in ce mai simple, si mai proaste, in acelasi timp. Exista acei care pretind ca stiu ce vrei tu, Simon, inainte ca tu sa stii. Se ofera atat de multe solutii, incat oamenii au uitat de problemele importante. Intelegi?
-Nu cred, nu exact! Ce probleme?
-Acele probleme pe care nu le poate rezolva un calculator sau un reportofon, Ne pierdem sufletul Simon, nici nu mai stim ce e acela suflet sau libertate. Traim cufundati intr-o iluzie, care doreste sa e fure tot ce a mai ramas sfant in noi.
-Poate aveti dreptate! Multi spun ca religia este pe primul loc.
-Nu religia, Simon….nu. Dumnezeu, nu religia. Ai familie ? Ai copii?
-Da domnule, am doi copii. O fata si un baiat.
-Ai un motiv sa traiesti, Simon. Un motiv mai important decat oricare altul. Sa nu lasi nimic sa stea intre tine si ei. Trebuie sa ii inveti cum sa traiasca. Trebuie sa le arati ce e fericirea.
-Ma straduiesc. Insa,…sunt foarte ocupat. Stiti dumneavoastra , serviciul. Sotia mea este putin mai libera. Insa si ea se chinuie cu multe treburi.
-Ce serviciu Simon? Ce treburi? Crezi ca daca castigi mai multi bani, vei fi mai fericit? Sau…poate, ii vei face pe ei mai fericiti?
-Pai , au nevoie de multe lucruri. Sunt inca mici, dar trebuie sa strang bani. Vreau sa aiba tot ce le trebuie cand vor fi mari, la facultate…sau, cine stie.
-Daca nu le arati cum sa fie fericiti acum, cat sunt mici, dragul meu, nu vor sti niciodata. Oricati bani ar avea. Trebuie sa intelegi. Omul cauta intotdeauna sa obtina ceea ce nu are, insa rareori stie ce vrea. Nu ii lasa sa caute fericirea intr-o masina sau o casa, pentru ca nu o vor gasi. Nu le spune ca nu poti veni la meciurile lor de baleball, sau la repetitiile lor de la scoala, sau ca nu poti fi cu ei pentru ca muncesti, pentru ca strangi bani sa le oferi un viitor mai fericit! Easte cea mai mare gresala pe care o poti face.
-Daca ar fi atat de simplu…
-Este atat de simplu! Doar tu complici lucrurile, Simon, deschide ochii, esti inca tanar. Lumea se duce de rapa. Oamenii cauta in exterior ceea ce au deja in suflet, ascuns.
Atat de ascuns incat nu mai stiu cum sa ajunga la ceea ce au deja, ce le va apartine mereu.
-Domnule Raghnall, lumea a fost asa dintotdeauna.
-Nu Simon. Oameni au cazut din inocenta. Au avut frumusete li libertate.
-Cand domnule, cand traiau in pesteri si fugeau cu bete dupa animale? Nu as putea trai asa!
-Nici nu trebuie, dragul meu. Poti fi liber oriunde.
-Dumneavoastra vorbiti de liberate, insa aveti de gand sa lasati pe drumuri mii de oameni. I-ati intrebat daca vor sa plece? Daca vor sa renunte la serviciile lor, la singurul mijloc de a se sustine pe ei si pe copii lor?
-Nu, nu i-am intrebat! Ei nu stu ce vor, iar banii pentru familiile lor ii vor avea. Daca ii vreau. Oamenii trebuie sa invete sa fie liberi, pentru ca au uitat cum sa fie liberi.
-Dumneavoastra pretindeti sa stiti de ce au nevoie angajatii, fara insa sa ii va pese de ce au ei de spus?
-Nu, nu fara! Ei pot sa spuna multe. Fara cuvinte.
-Nu inteleg.
-Ai vazut vre-o data, un leu in salbaticie Simon? Ai vazut cat de mandru, cat de puternic si liber este? Daca ii iei libertatea se stinge. Arde ca o flacara care a ramas fara combustibil, din ce in ce mai slab, pana dispare. El se hraneste cu libertate. El stie ce este libertatea si nu poate trai fara ea. Puiul lui, se va naste in cusca. El nu va sti ce inseamna libertatea. Intrebarea mea este: Poate puiul de leu sa traiasca fara sa stie ce inseamna libertatea?
-Vreti sa spuneti ca angajatii dumneavoastra sunt precum pui de leu? Credeti ca sunt captivi? Ei au venit la dumneavoastra de buna voie! Nu va dau dreptate.
-De buna voie, zici? Poate au venit, insa au fost manati, de viata.
-De viata?
-Viata este precum dresorul de lei, cel care il vezi la circ. Viata da cu biciul in om, pana cand acesta crede ca nu poate trai fara durerea si ranile provocate de acesta. Oamenii au venit, “de buna voie”, cum spui tu, la mine. Au venit dintr-o cusca in alta, mai mica, pe care eu am creeat-o. Asa fac oameni Simon. Incearca sa scape dintr-o cusca si se trezesc in alta, mai mica. Se tot plimba, pana ajung la carcera, unde nu se mai pot misca. Daca au ajuns aici, nici nu stiu insa, ca se pot misca!!
-V-ati pierdut increderea in oameni, domnule Raghnall. Nu cred ca e nimeni atat de orb…
-Te inseli. Te inseli, si am sa iti spun de ce. Ti-am explicat mai devreme, cum leul care a cunoscut libertatea nu poate trai fara ea. Copiii, dragul meu, chiar si ai dumitale, nu trebuie sa se nasca in cusca. Astfel, ei vor cunoaste libertatea, si o vor cauta mereu.
-Dar chiar si leul adus in captivitate, se obisnuieste cu aceasta. Nu moare de “dor”.
-Da, ai dreptae, insa animalele nu pot vorbi, si nici nu isi plang de mila. Leul salbatic, va fi mereu salbatic, insa nu iti marturiseste asta dumitale, domnule Waters.
-Vreti sa spuneti ca leul salbatic poate fi liber in cusca sa?
-Nu. Pentru ca el depinde de om! Lui i se pot lua lucrurile de care are nevoie pentru a fi liber. Daca nu ar avea nevoie sau nu ar dori nimic din ceea ce i se poate lua de catre om, atunci ar putea fi liber. Omul insa, este diferit de leu. El are capacitaea de a contempla ceea ce este. El se poare autocenzura, se poate priva de anumite pofte, sau false nevoi pentru ca le intelege. Animalul nu poate. Asata, ne separa de ai , Simon. Tu nu poti fi captiv decat daca crezi ca ti se poate lua ceva de care ai nevoie, fara sa poti opri acest lucru. Asta inseamna ca ai un “ingrijitor”, precum leul. Inseamna ca ai un stapan, iar tu esti dependent de el pentru a trai. Acest lucru insa este o iluzie! Oamenii se pot detasa de orice falsa determinare.
-Eu, inteleg domnule Raghnall, insa daca acest lucru inseamna sa traiesc intr-o padure sis a mananc scoarta de copac, atunci nu este pentru mine. Am alte ambitii, care merita urmarite.
-Ce ambitii? Te rog, povesteste-mi!
-Eu credeam ca va dumneavoastra sunteti cel intervievat…
-Ai dreptate, daca nu vrei sa imi spui, nu trebuie.
-Am sa va spun. Nu este nimic care trebuie tinut secret. Vreau sa ajung cineva important, care are putere, care poate influenta lumea. Vreau sa contribui in felul meu la bunastarea omenirii. Vreau ca copii mei sa fie lafel.
-Tu vrei sa devii un fel de supererou Simon! Bravo tie! Nu am sa iti spun ca este imposibil. Multi oameni sunt puternici, insa foarte putini din acestia au putut sa schimbe lumea, si mult mai putini au vrut acest lucru. Cat despre copii tai, trebuie sa ii lasi pe ei sa decida daca vor sa salveze lumea. Sa nu ii pui sa se uite la desene animate cu Superman, daca nu vor!
-Ma luati peste picior, domnule Raghnall.
-Dimpotriva, dragul meu, sunt impresionat.
-Dumneavoastra puteti schimba lumea, domnule Raghnall. De ce ati abandonat-o?
-Nu, nu am abandonat-o. Este imposibil sa salvezi oameni cu picioare rupte, de la etajul zece, daca cladirea arde. Mai ales daca esti singur.
-Vreti sa spuneti ca oamenii nu pot fi salvati?
-Vreau sa spun ca nu ii pot salva singur. Ei, de asemenea, nu se pot salva singuri. Nu in starea in care se afla. Ai fi surprins, cat de putine lucruri poate face un om singur, oricat de puternic ar fi. Trebuie sa existe cineva care sa poata privi lucrurile prin ochii lui, si sa creada.
-Cum poate sa creada, daca nu intelege? Cum poate privi lucrurile ca cel puternic fara a fi in locul lui?
-Aceasta este problerma, Simon. Oamenii nu cred in minic. Nu vor sa creada.
-Ar trebui sa creada in dumneavoastra?
-Ma faci sa rad, dragul meu. Eu nu sunt un zeu sau un sfant. Eu insa cred, cred in cineva mai puternic decat mine, fara sa pot fi in locul lui.
-Sunteti un om religios?
-Ai pus intrebarea gresit.
-Ma scuzati, ati mai spus. Nu religia ci Dumnezeu, conteaza…
-Da, asa este. Fiecare crede la propriul nivel de intelegere. Daca unii simpt nevoie sa mearga la biserica, sa bea vin cu firmituri si sa aprinda lumanari, pentru a se simpti mai aproape de Dunmezeu, atunci acest lucru este bun. Religia ii ajuta pe oameni sa se apropie de divinitate, in orice forma s-ar manifesta. Nu toti oamenii pot sa inchida ochii si sa il vada pe Dumnezeu. Oamenii au nevoie de un ritual ca sa se poata pune in legatura cu planurile superioare lor.
-Considerati ca credinta ii va elibera pe oameni. Oamenii nu au timp si nici vointa de a intelege anumite lugruri. Este dreptul lor,nu? Dumneavoastra ati spus ca libetatea inseamna sa nu impui omului nimic!
-Adevarat, omul trebuie sa isi impuna singur. Nimeni nu poate sa imparta revelatii precum brosuri pe strada. Lumea nu poate fi perfecta, si nici nu trebuie.






2


-Cred ca am deviat cam mult de la subiect, domnule Raghnall. Propun sa ne intoarcem la persoana dumneavoastra.
-De acord.
-Am ramas tulburat cand ati mentionat ca ati infiintat compania Sloan Tech acum 75 de ani. Dumneavoastra sunteti tanar, aveti 41 de ani. Ce ati vrut sa spuneti?
-Te-am avertizat, la inceput, ca trebuie sa uiti tot ce stii despre mine. Am mentionat, de asemenea, ca voi fi direct si sincer in dialogul nostru. Am vrut sa spun exact ce am spus.
-Deci, ar trebui sa inteleg ca sunteti mai in varsta decat pareti? Matematica nu ma ajuta. Aveti 100 de ani?
-Nu. Cred ca trebuie sa incep cu inceputul, Am mai incercat, dar se pare ca discutia a alunecat. Dupa cum am spus, sunt nascut in Irlanda, in 1280, intr-o familie modesta de pescari….
-Ma scuzati, ati spus 1280?
-Da.
-Am auzit bine, insa nu va pot crede. Nu cred in povesti cu vampiri, nemuritori si alte bazaconii. Incercati sa m-a incurcati?
-Nu, am promis ca voi fi sincer.
-Atunci, nu pot intelege si nici nu pot crede.
-Exact. Acesta este problema lumii moderne. Nu mai are mituri, nu mai crede in nimic dincolo de propriile intelesuri. Mitul a devenit doar o disctractie, cu valoare comerciala. Copiii sunt singuri care se bucura de o lume fantastica, a visului. Incearca, Simon, pentru urmatoarele cateva ore, sa fi un copil visator, si cu mintea deschisa.
-Imi este greu, dar am sa ma straduiesc.
- Dupa cum spuneam, sunt fiu de pescar, si am avut o copilarie fericita, fara a accede la lucrui pe care astazi, copii le ravnesc. Uneori, nici necesitatile cele mai simple nu puteau fi satisfacute. Cu toate acestea, sunt multumit de acea parte a vietii mele.
-Multi considera copilaria cea mai fericita parte a vietii. Sunteti de acord?
-Da si nu. Poti fi copil pana la 80 de ani, cu success. Copilaria nu este o perioada, ea moare in momentul in care iti pierzi inocenta. Acest lucru se poate intampla la 8 sau la 80 de ani, sau niciodata.
-Dumneavoastra sunteti copil?
-Nu, dar acced la aceasta latura a mea. Cateodata este bine sa gandesti ca un copil. Copiii gandesc in termini simplii. Nu sunt poluati de inutilitatile vietii, care fac oamnenii sa se piarda. Oricum, in timp ce cresteam, observam cum aceste inutilitati treceau pe langa mine. Fie ca nu le puteam avea, fie ca nu le doream. Insa acest lucru nu mi-a ucis curiozitatea. Am avut secole la dispozitie, sa caut si sa filtrez lumea prin propriul ego.
-Observ ca sunteti inbracat in negru. Mereu a fost asa. Eu nu tin minte sa va fi vazut inbracat cu rosu sau verde sau oricare alta culoare.
-Da, sunt in doliu de mai bine de 500 de ani! Stai linistit, ai sa aflii tot ce vrei sa stii.
-Deasemenea vad ca purtati mereu un costum foarte sofisticat de metal. Se spune ca este pentru protectie. Trebuie sa intelegeti, sunt extrem de curios. Multi va considera nebun.
-Da, costumul este dintr-un aliaj complex si foarte usor.
-Nu vreau san e pierdem in detalii, dar cam cat ar costa asa ceva?
-Am sa admit si aceasta intrebare. Cam 2 milioane de dolari. Am zeci de astfel de costume.
-Si la ce va folosesc. Sunt pentru protectie? Se spune ca sunteti paranoic. Aveti impresia ca cineva vrea sa va omoare?
-Nu, au un rol total diferit. Nu am nevoie de protectia lor. Daca as fi avut vreodata nevoie de protectie, venita din exterior, nu asi fi putut strabate opt secole teafar.
-Ca sa intru in rol,…..sunteti nemuritor?
-Nu. Pot muri.
-Cum?
-Nu ne cunoastem nici de 30 de minute, si vrei sa afli cum ma poti omori?..Nu, acest privilegiu nu il vei avea. Nu inca, cel putin.
-Ati spus ca imi veti spune tot ce vreau sa stiu….
-Adevarat, dar nu vrei sa stii cum sa ma omori. Ar fi,..nesanatos, ca sa ma exprim galant.
-Am inteles. Continuati, va rog, cu povestea. Sunt din ce in ce mai curios si speriat, in acelasi timp.
-Da, sa continuam. Dupa cum spuneam, am avut o copilarie fericita si libera. Am, invatat atunci, la inceputul vietii, sa ma bucur de lucrurile simple si importante. Parintii mei erau saraci, dar nu erau nici pe departe incuiati la minte. Felul lor de a fi, m-a inspirat intotdeauna. Am invatat ca oamenii pot fi fericiti fara a “beneficia” de bogatii, si de alte lucruri ravnite de oameni, cum ar fi puterea si faima.
Mama imi spunea in permanenta, cand ii vedea pe negustorii inbracati in haine scumpe si cu o exprimare pretentioasa, ca au uitat cum sa rada. “Uita-te la ei Nolen! Uite ce subrezi si lipsiti de viata si bucurie sunt!”Eu priveam, si citeram dispretul si aroganta din ochii lor. Erau preocupati sa nu fie furati, si in acelasi timp cum sa ii fure mai bine pe cei deja saraci.”Ar trebui sa plece, sa ne lase in pace!”, imi ziceam eu. Acum inteleg insa, ca oamenii puternici au nevoie de cei slabi si multi, cei ignoranti si usor de manipulat.
Ma simteam din ce in ce mai singur, cand cresteam. Stiam ca sunt diferit de cei bogati, insa observam ca incep sa ma deosebesc din ce in ce mai mult si de cei saraci.




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!