Nu zi niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem"
Nicolae Iorga

Îndemn

Libertatea acordată omului în ziua de azi se reflectă într-un mod negativ în stilul de viață al nostru și al tuturor celor din jur. Pasivitatea specifică Balcanilor ne conduce spre un model uman de nedorit, spre un individ egocentric, spre o ființă nesociabilă și nespirituală, pentru care importanța colectivității scade din ce în ce mai mult. Această situație are repercusiuni negative și se observă în modul de a fi al românului de astăzi, care și-a pierdut numeroase calități moștenite de la înaintașii nostri, trăsături – ca patriotismul, ospitalitatea sau spiritul civic - pentru care neamul românesc a fost de atâtea ori lăudat.
Astăzi refuzăm să mai fim un grup unitar; refuzăm să ne pese de cei din jur, și, fără să ne dam seama, de noi înșine. Ne destrămăm, lăsând oportunitatea dușmanilor să preia controlul, să ne stăpânească și să ne asuprească. Vom regreta atunci slăbiciunea noastră, dar ar fi prea târziu. În acest viitor posibil, povara unor vremuri grele nu va cădea numai asupra noastră, ci și asupra generațiilor ce or să vină și de aceea este de datoria noastră să redevenim OAMENI.
Nu are rost să ne ascundem după cuvinte sau fapte teatrale. Încercarea de a învinovăți pe altcineva este doar primul simptom. Cu toții suntem vinovați de starea de „letargie”, de această pasivitate contagioasă și mortală de care suferim (într-o măsură mai mare sau mai mică).
Așa că, dragi prieteni, vă îndemn pe toți să ne schimbăm. Să ne schimbăm pe noi înșine, și pe cei din jur. Această renaștere de care vorbesc nu este nici pe departe rodul unei manipulări, ci fructul educării individului în nobilul spirit național românesc, care ne și aparține, dar noi, asemenea unor veritabili muribunzi, căutăm în zări străine alte modele „de a fi”.
Această schimbare nu trebuie legată de un eveniment din viața cotidiană. Nu trebuie să se anunțe cu surle și trâmbițe un fantomatic „moment zero” din care să credem că ne-am schimbat. Ar fi doar o minciuna, un act penibil care ar ucide orice urmă de moralitate si spirit de luptă din mințile și cugetele noastre. Așa cum și învățătura ortodoxă, a noastră, a românilor, ne învață sa facem binele din instinct, ca pe ceva firesc („să nu știe stânga ce face dreapta”), așa trebuie să ajungem să fim și noi. Trebuie!
Această „revoluție a binelui” trebuie să înceapă cu noi, cu tinerii. Numai noi posedăm acea energie creatoare, unică în univers, care ne dă forța de a schimba. Poate că vorbele mele sună ca fiind doar cugetările unui tânăr idealist, dar am credința că nu sunt singurul cu astfel de gânduri. Poate că vom da greș, poate nu vom reuși să părăsim acest nivel infect al pasivității, al „ce-mi pasă mie?”, al indiferenței, dar vom sfârși demn, știind că am făcut tot posibilul să schimbăm; să ne schimbăm; să vă schimbăm. În bine.
Propune-ți să fii român, să scoți la iveală adevăratele trăsături ale tale. Propuneți să nu mai fii indiferent. Implică-te! Luptă!
În cazul în care tot mai ai în suflet și în minte incertitudinea izbânzii luptei la care te îndemn pe tine, și pe oricare alt tânăr (pentru că viitorul începe cu noi, cu tinerii), atunci voi încheia amintindu-ți vorbele scriitorului și omului de stiința roman Gaius Plinius:
"Cât de multe lucruri sunt considerate imposibile înainte de a fi realizate."