cum îi strigase numele ca o nebună când intrase în camera sa după ce se retrăsese croindu-și un motiv oarecare pentru a se putea sustrage de la reuniunea din familie din fața televizorului din salon îl strigase ca și cum ar fi înjurat ca și cum n-ar mai fi auzit muzica pe care o asculta de o săptămână în continuu și care acum o acoperea ca un descântec de desfrâu la mijloc de seară îl revăzuse după un an și zece zile de despărțire nedefinită în direcții cât mai diferite nu se regăseau pe peroanele gărilor nu se zăreau prin vitrinele magazinelor cu tencuiala scorojită nu plângeau la quassari avea aceeși privire zeflemitoare și fericită că o vede și cu toate că se întrebase timp de un an cum de putuse să se plimbe printre colegii de la facultate cu el în amiezile circulare acum ar fi dorit să fie lângă și să-l lovească cu numele lui rostit de ea

nu-mi vine să cred că părul unei femei poate să crească atât în doar un an și zece zile nu-mi vine să cred ca am putut eu să avortez vomând într-o cameră albă pe ritmuri desuete din pricina ta și totuși tu

se înveli deși nu era frig dar părinții vorbeau tare din cealaltă parte a casei în propriul păr până la tălpi să nu-și mai vadă sexul singur și să nu mai fie obsedată de noaptea adâncă în care ei au alergat goi sub luna a-sintactică întâi și-a înghițit inelarul apoi apendicele apoi femurul apoi premolarul s-a întors toată prin ea însăși

m-am devorat pentru că toată ți-am aparținut vino cu mine în infinitul inversat