poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-17 | |
Șo pă ei, Guliță!
Ați văzut vreodată un câine ciobănesc alergând turma de oi ca s-o bage în țarc? O splendoare, mai ales când câinele aleargă în cercuri din ce în ce mai strânse, iar oile, năroade, bagă capul una în alta și rămân nemișcate de poți trece și cu tancul prin ele. Eu am un astfel de câine, mi l-a adus soția și-o vreme l-am crescut la bloc. Cât a fost mic Guliță al nostru mai lătra el, dar, cum se zice, nu mușca pe nimeni. Apoi a mai crescut și s-a făcut ditamai dulăul. Chiar și așa arăta jigărit fiindcă îl țineam prea mult închis. Ne-am hotărât să-l scoatem la aer, la început în jurul blocului, apoi în vizite pe la prieteni, la unele întruniri, iar el aproape se umanizase. Înțelegea tot, ne privea fix iar când nu era de acord cu ceva ne apuca de haină sau de mână, trăgând de ele și scheunând ușor. S-a obrăznicit după ce am început să-l ducem la cinematograf. Erau într-un film niște scene tari cu mulțimi de oameni și unul care răcnea în microfon. Unde începe și Guliță al nostru să latre, să urle și să dea ocol sălii , vă spun drept, a băgat pe toată lumea în sperieți. Eu mă dam de ceasul morții, nu știam cum să-l mai potolesc. Pasămi-te se trezise în el instinctul de dulău ciobănesc și voia, nici mai mult nici mai puțin,să adune mulțimea de pe ecran s-o bage undeva, el știe unde! Ce era să fac? L-am împachetat într-o ladă mare și l-am trimis la marginea Bucureștiului la un văr care avea o turmă de oi și câțiva măgari. La început lucrurile au mers bine, dar și-a pus în cap vărul ăsta al meu să-și sărbătorească ziua de naștere, împlinea 40 de ani. Vă dați seama, un bărbat la vârsta asta trăsnește de sănătate și n-are de lucru, face petrecere mare, cu vin, șampanie, mulți invitați, tot ciobani și ei. Mai era pe-acolo și lume bună, rârâită,venită de peste mări și țări. S-a încins o petrecere ca-n basme! Câte întâmplări nu se povestesc la asemenea petrecere! Dar ce să fac, pe Guliță iar l-au apucat năbădăile. Se învârtea (vechiul lui obicei) ca turbat, vărul ăsta al meu cam trăsnit și el, îi dase palincă în loc de apă. Abia am scos-o la capăt, că Guliță beat sau treaz, are o meteahnă, iubește mulțimea, când o vede, o adulmecă, o aleargă, o sperie și-o direcționează, până o bagă undeva. Abia am salvat petreerea. În ziua respectivă ca să-i mai stăvilesc elanul i-am pus o lesă. La o săptămână, altă dandana! Pășteau oile pe un plai mioritic cu măgarii printre ele, liniștiți, de nici nu-i auzeai, deși unii purtau talăngi, alții clopoței, ba unul purta o salbă de clopote. Guliță dormita și el cu un ochi deschis și unul închis. Ce instincte s-or fi trezit în el, zău dacă știu. Ca din senin l-a apucat furia pe măgari. Și unde începe să-i fugărească, să-i latre, că bieții de ei, ce puteau face? S-au trântit la pământ rămânând insensibili la șficuirile de bici. Vărul ăsta al meu, cum vă spuneam, cam trăsnit și el, pe un tăpșan striga cât putea, șo pă ei Guliță, șo pă ei! Da să vedeți cum stă treaba, dandanauna abia acum a început! Cine ar fi crezut că presa, partidele, parlamentul vor lua atitudine pro și contro lui Guliță, dulăul meu ciobănesc? Și ce credeți că spuneau? Plaiul nostru mioritic a fost terfelit, compromis în lume din cauza măgarilor bătrâni, care altceva decât să ducă șarici și desage în spate n-au știut. Ne trebuie măgari noi care să știe și ce se poartă în desagă. Și mai trebuie ceva, să terminăm odată cu plaiul mioritic. Gazonul englezesc este mult mai potrivit pentru câștigarea auditoriului, că și oile noastre năroade trebuie să-și schimbe mentalitatea. Începutul a și fost făcut. Noii măgari, mult mai fotogenici, au declarat în corpore că sunt de acord să fie păstrați vechii măgari cu o singură condiție: să li se reteze picioarele până la înălțimea oilor. Și înțelepți s-au așezat la coadă pentru a primi izbăvirea. Post scriptum Așteptând să-i vină rândul, un măgar a suferit un șoc, capul a început să-i bâțâie și a fost internat de urgență la Spitalul 9. A doua zi presa a dezmințit faptul relatând că în primul rând nu era măgar ci măgăriță și că n-a fost internat la nouă cu diagnosticul șoc nervos ci la Elias cu diagnosticul tulburări genitale. Când polemica era în toi, sâmbătă 18 ianuarie, un alt măgar a ieșit din rând unde aștepta să-i reteze doar două picioare și-a urcat până la etajul ...tot 9 (simplă coincidență) al televiziunii, de unde s-a aruncat în gol. Cele patru picioare i-au rămas intacte, doar tărtăcuța s-a făcut zob. Concluzia a fost unanimă, fragilitatea cutiei craniene a permis pătrunderea în creier a virusului vacii nebune fapt ce a dus la un deces aproape instantaneu la contactul cu pământul care în zona respectivă era asfalt. Seara pe postul de televiziune s-a anunțat că deși în România virusul vacii nebune nu fusese identificat, în urma autopsiei efectuate asupra cutiei craniene s-a constatat că virusul pătrunsese în creier încă de la cutremurul din 4 martie 1977. Cum boala este contagioasă un zvon a băgat fiori de broască în toți măgarii mai vechi și mai noi. Treptat vor fi înlocuiți cu….niște cai pur sânge englezesc. Numai dulăul meu ciobănesc zburdă ca înainte dar și pentru el se caută un hingher profesionist din vest. Semnează pentru conformitate Guliță Guguștiuc din Teiul Doamnei... Nicolae Aurelian Diaconescu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate