poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-16 | |
Sandra imi povestea, cu umorul ei de fecioară de dincolo de mările de nisip taiate in felii de caravanele timpului,despre cel mai mare mall din lume denumit, sugestiv, West Edmonton Mall. Înăuntru, printre alte atracții există o reconstituire a caravelei Santa Maria, cu care Columb a pornit la drum în 1492, un delfinariu, un imens bazin cu valuri, un patinoar, câteva cinematografe, o stradă cu restaurante și o infinitate de magazine de toate tipurile. Preferatele mele rămân libraria Chapters, unde poți rasfoi cât vrei cărțile și revistele, servind în același timp cafea și prăjituri de la cafeneaua din incintă, magazinul de arme, hainele de la Le Château și restaurantul Death by Chocolate. In orasul festivalurilor, de cum dă soarele, distracția se ține lanț. Nu amintesc aici decât câteva care îmi vin în minte fără sa-mi dau silința.Sigur ca trebuia să precizez că ea isi amintea, eu nu puteam decit sa-mi imaginez... Heritage Days, în care comunitatea multiculturală iși sărbătorește rădăcinile, Folk Fest, unde se bea bere pe deal și se ascultă muzica eclectică aproape până în zori, Dragon Boating, o întrecere de bărci chinezești pe râu, în ritmul tobelor și Gay Pride Parade. Și uite că tocmai era să uit de faimoasele Klondike Days, care rememoreaza zilele Goanei după Aur, cand mulți albertani au luat calea bejeniei în speranța îmbogățirii rapide.Si nu ne-am imbogatit, i-am zis eu, care voi fi trait vreodata toate acele cavalcade prin praful portocaliu, care tisnea de sub copitele cailor, era si Clint cu noi, tragea in aer, se strimba artistic atunci cind scruta departarile... si Sandra ride... ride frumos, Death by Chocolate, comandam ceva de băut, lesinăm de cald, eu o sa-mi scot haina, ii spun, dar nu am cum sa-mi tulbur constiinta, Gabriel, ingerul meu, imi sta pe umarul drept si, din realitatea lui atit de concreta, zornaitoare, cu tastatura sfarimata de furia creatiei, isi mestereste versurile, il privesc dinlauntrul imaginii, poarta o camasa bleo cu minecile scurte, mai servim în același timp cafea și prăjituri de la cafeneaua din incintă, da-mi te rog un pahar cu apa,ma rog de ea, si imi vars apa pe piept, este rece, miine vine Radu... brusc mi-am amintit ca l-am trimis la Leul de Aur, acolo unde se adună arhanghelii... Gabriel!
Enter!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate