Moto: Susură, tot susură durerea în timpanul meu de stejar, ca scrâșnetul de sabie pe sticlă. Și noi, cei care ne întrebăm de ce nu mai auzim ca-n tinerețe !?


O să te omor într-o bună zi , Gertrude. O să te omor și nimeni nu va mai auzi muzica.
Te omor pentru că te iubesc, Gertrude. Te omor cu voluptatea mea de însetat de sânge și băutor de necazuri ce sunt. Cine ești tu, Gertrude? Ești un nimeni pentru că eu îți poruncesc să fii un nimeni, Gertude, scroafă de doi bani și curvă între vaci. Pentru că tu nu vei niciodată altceva decât ceea ce voi dori eu să fii. Pentru că ești a mea, ești sclava mea, tu și restul care veți mai fi sau poate că sunteți deja. Unde este pasărea neagră ce v-a astupat deja mințile cu aripa rece a uitării. Gertrude, pentru că tu îi conduci, spune-le ce va urma. De ce nu știi, vacă? Te-am făcut pentru a nu ști? Știi că pot să te fac bucăți și să te dau la câini?
Sfârșitul tuturor se apropie iar eu încă mai strig în pustiu, deși nu mă așteptam ca tocmai voi să mă auziți. Nu mă veți auzi în veci, și nici nu veți înțelege vreodată ceea ce este mai presus de înțelegere, nici măcar dacă înțelegerea ar fi în genunchi în fața voastră și ar cere îndurare.
Până la urmă, cine ești tu, Gertrude? Cine, că nu te cunosc.