În pământul acela crescuseră prăjinile înalte până la nori, poate chiar mai înalte. Unii spuneau că dacă reușești să te ridici pe ele pâna la capăt ajungi la Dumnezeu. Ba, mai mult, pe gardul ce le împrejmuia stătea scris "Drumul spre Dumnezeu !". Dacă treceai pe lângă ele puteai vedea oricând oameni urcându-se pe ele. Unii ajunseseră mai departe, către înalt, cei mai mulți erau doar la bază. Însă, cu cât erau cățărați mai sus, cu atât semănau mai mult cu niște maimuțe. Cimpanzeii, gorilele și urangutanii erau mai aproape de pământ. Cu cât priveai mai sus vedeai oameni-maimuță tot mai involuați.
- Dar cu cât urci mai sus n-ar trebui să te apropii mai mult de Dumnezeu ? Să fii din ce în ce mai evoluat? am intrebat eu.
- Ba da, îmi răspunse paznicul. Dar de unde știi că asta e calea cea dreaptă către Dumnezeu ?