poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-20 | |
...eram amândoi goi...iar eu ma culcasem lângă glasul tău...era tare bine acolo și sânii tăi calzi imi păstrau tâmplele...iar tu cântai...poate ceva despre stelele care ți-au cutreierat noptile...sau despre zburători....sau poate copilăria ta care a murit undeva sub cuvinte...dar cântai...parcă te aud și acuma...vag, un murmur liniștitor și tandru...iar eu ma jucam cu mâinile pe sânii tăi...îi mângâiam.....dar ei nu raspundeau...erau tare indaratnici...tu nu mă mai băgai în seamă...apoi ai ânceput să plângi subit...poate doar așa de tristețea amurgurilor...sau poate de viitorul ăsta știut numai de bunul Dumnezeu...sau poate de drag și de blândețe...și îmi mângâiai părul......ție nu îți place asta...poate că n-ai înțeles niciodată afecțiunea...
...nu-mi mai amintesc de ce plangeai...știam doar că mă culcasem lângă glasul tau și te iubeam...te iubeam nebunește...dar nu mă bagai în seamă...erai departe...simțeam doar o singurătate...una mai zgomotoasă decât linishtea....unde eshti ?...vreau să te simt...vreau să fii parte din mine...să fii a mea unică...iubire... ...totuși nu-mi mai amintesc de ce plângeai...eram singur....știam doar că mă culcasem langă glasul tău și te iubeam...așteptam un semn de la tine...erai însă dusă....și pentru ce există întotdeauna întrebarea "DE CE?"....că altfel "PENTRU CÃ..." nu ar mai avea suflet pereche....și unu și cu unu fac doi, dar o jumătate fără o jumătate nu face nimic...de fapt nu poate face nimic....frustrare....egoism, poate....lăsă-mă să te găsesc, să mă ascund în tine, asemeni unui gând rătăcit care te face să uiți de mine....nu mă alunga....o să iau în palme cioburile de stele care ți-au cutreierat nopțile și le voi lipi cu lacrimile tale....apoi o să le dărui viață prin sărutul nostru și apoi o sa le înalț din nou pe boltă ca să te pazească.... ...dar tu plangeai, iubire......totuși nu-mi mai amintesc de ce plângeai...eram singur....știam doar că mă culcasem lângă glasul tau și te iubeam....mi-am dat seama abia mai târziu...condamnat la singurătate...și nu mai aveam cui să-i dezmierd obrazul înlăcrimat....dar te iubeam....asta o știam.... ...și totuși nu-mi mai amintesc de ce plângeai... Q
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate