isi plimba ochii deasupra marii calme, linistite si se astepta, vazandu-i reflexele verzui sa-l vada iesind din marea din care Dumnezeu furase stropi pentru a ii pune in ochii lui.si-a strans fusta lunga, in stil grecesc in jurul mijlocului si a pornit spre apus.fiecare pas o sageta in picioarele pline de sange.mainile albe despicau apa, in cautarea unui culcus propice viselor.se lasa lent in voia apei, alunecand inspre soarele ce-si poposea ultimele priviri asupra plajei.
prima stea a rasarit plangand.
...........................................................
o batrana se plimba pe faleza.un pahar de plastic oscila dus de vant intre a ramane si a cadea.batrana l-a lovit usor, iar paharul s-a rostogolit in undele crude.s-a intors spre oras, spre partea umana, sociala a coastei.ar fi vrut sa isi urmeze visul, sa isi impleteasca viata alaturi de spuma marii, ca pestii sa se joace cu sufletul ei, valurile sa imprumute din candoarea parului, ca stele de mare sa ii poposeasca pe ochi, sa fure din vitalitatea apei.
era obosita, iar nisipul fin simtea ca o inteapa, ca un covor de ace. acum cativa ani ar fi zburdat fara retineri, dar timpul si-a pus pecetea pe sensibilitatea ei emotionala si fizica.seara se lasa tot mai deasa, luna nu-si arata stralucirea pala.plansul unui copil o trezise la realitate.lasase si ea, parca, acasa, un copil...candva,de mult.
oare crescuse?ce intrebare stupida!bineinteles ca in decurs de 20 de ani fata crescuse, oare era blonda, bruneta, nu isi amintea nimic de ea, de copilul ei; nici plansul copilului nu se mai auzea:
-ina, i-am pus nume ina,isi aminti fugar, dar unde e ina?
-ai spus ceva, matusa?o intreba un trecator.
-ia, ma certam cu batranetea.
si porni mai departe, amintindu-si de seara aceea, de acum 20 de ani.nu ar fi ezitat daca acel gand, ca un alt suflet bate la portile vietii nu ar fi fost.dupa o luna o nascuse pe ina.blanda si linistita ina.si apoi plecase sa il caute. pe cine, pe 'cer senin'?nici ea nu stia pe cine, poate pe tatal inei, dar virgil era langa ina, asteptand-o...poate il astepta pe el, pe cel cu care se intalnise zeci de ani la rand dupa aceea pe malul marii; claudiu... trecuse mult timp, poate ani-lumina departau imaginile una de cealalta, dar culoarea verzuie se pastrase in undele magice ale marii.adora locul acesta, desi batrana, cu simturile alterate de timp.
i se facuse un dor ascutit de ina.o lasase poate prea frageda si o regreta. se va intoarce, acum cand el nu mai este, dar el de mult nu mai era; acum constientizase si acceptase adevarul.
...........................................................
iesise, ca de obicei, la plimbare sa isi oxigeneze gandurile ca tot ce o preocupa sa se imprastie ca fumul de tigara, cand, deodata... nu s-a oprit la timp pentru a nu leza in vreun fel batrana din fata, care nu parea sa o fi observat:
-scuzati-ma sunt ina stefanescu, ati patit ceva, adica eu siti nu am vrut...
'bineinteles tu esti ina, frumoasa si blanda ca virgil'. nu isi putea aminti la cine inalnise fragezimea ochilor caprui, dar banuia ca sunt copia fidela ai ochilor lui virgil, delicati, mari ca doua intrebari strajuite de uimitoarele gene arcuite.parul era brun-roscat, asta era partea mamei din ina.
a sarit de pe bicicleta si a prins-o de brat pe batrana:
-dati-mi, va rog, macar satisfactia de a va condauce acasa.
-nu, nu am o casa a mea.
miza pe bunavointa fetei pe care o ghicea din privirile pline de compasiune.ina era vadit incurcata de situatia delicata in care se gasea batrana. nu era sigura ca tatal ei va putea primi cum trebuie un musafir neanuntat.a fost mereu un om posomorat.
-gata, lasa vino a mine.
ochii aceia stranii ai batranei ii aminteau inei de ceva, la fel forma delicata a fetei. desi in varsta, intreaga faptura a batranei indica o anumita distinctie:
-trebuie sa fi fost frumoasa in tinerete, gandi cu voce tare ina.
-nu pot spune nimic fara a parea narcisista.
ina zambi, stupefiata de vorbele batranei.se simteau bine impreuna, nu-i asa?
..........................................................
batrana se trezeste.a fost dulce visul.grabeste spre marea care-i era de acum cunoscuta. orele, depteptate prea devreme
imblinzeau cadranul ceasului: era 3 dimineata.picioarele primesc botezul bland al apei.nu va ezita acum, ca si acum 20 de ani.nici un suflet nu o insoteste pe ultimul drum. se indreapta cu pasi marunti spre implinirea cu apa. o singura privire inapoi..........