ceața de pe ochi!

Da, iar s-a anunțat ceață. Mereu se anunță ceață în nord sau sud. Cică:"arafel (ceață în ebraică) în Neghev"!Uneori ascult știrile cu interes, alteori prefer să le ignor.Se aude ca o muzică totul –pe un ton liniștit-, chiar daca-i vorba de ceva tragic sau ceva vesel.Îmi pun mai bine Kol HaMuzica. Post de radio cu muzică clasică:Mozart, Beethoven, dureri liniștite,foșnet de ape,cuvântul. Așa pot să lucrez la micile proiecte de serviciu.Cînd vine colega, totul se mai schimbă. E puțină viață în încăperea asta, puțin anostă ,dar oarecum potrivită pentru un fel de intimitate de serviciu. Trebuie să ai conștiință ca să poți să lucrezi. Singură mă autoeduc. Nu stau pe orele aferente proiectului. Cînd termin un proiect cer altul. Mă plictisesc prea repede "de stat degeaba"..,de plimbat prin clădire sau de luat cafele de la mașina de cafea! E semigratuit totul, chiar și mâncarea de dimineață de la mașina cu mici sendvișuri, băutură sau fructe. Adică nu, se oprește ...șkalimi pe salar,dar dacă n-o prepari ,tot e ceva! Se dă și Coca Cola, dar n-ai voie decit o cutie;reprezintă 1/4 din porție;restul pina la total porție, poți să-ți iei alte tipuri de cutii, cum ar fi cu brânza,sendvișuri sau, la alegere ,salate in cutii de plastic;
Costă circa 16 șekeli, micul dejun.Porție care o poți extrage din mașina automată cu "cartisul" magnetic de serviciu, ca la bancă, un fel de viză de credit.
Numai ca, nu mai sunt blondă; uneori mașina nu mă recunoaste; atunci forțez aparatul,îi trag cîțiva pumni;dacă nu reușesc cu binișorul, mai pun și un coleg amator de senvișuri care mai cad pe gratis:) doar tot mi+a mâncat banii din salar fără să mă servească! Chiar și pentru mâncarea de prânz e un fel de pauză calculată să respiri adânc ăntre feluri.Manânc însă, în limba română, mai pot zice un banc, sau să ascult de la colegii veniți din România.Fiecar mînâncă pe limba lui.E un vacarm interesant în jur, dacă tragi cu urechea!. Cu binele te obișnuiești repede! Mașina inventată și pusă să funcționeze, ca într-un film a lui Charle Chaplin, care te obligă să mănânci automat, în cîteva minute, pînă și popușoiul –porumb care ți-l băga în gură, la ore fixe, într-un ritm impus de o mașină care te hrănea automat, în timpul serviciului, numai ca să nu piezi nimic din ziua de muncă, așa ceva încă nu s-a inventat la noi, dar va fi!" "Timpii morți" sunt pretutindeni.Trebuie să funcționeze numai conștiința de sine – nu ești plătit degeaba-trebuie să-ți faci datoria, altfel ești dat afară la primul val de restructurări! Amos Oz zicea pe undeva: "ce rost are să citești partituri muzicale cînd nu cânți la nici un instrument și nici nu intenționezi să înveți" , gîndindu-se la fiica sa, personaj dintr-o carte,"să cunoști o femeie"! După mine, fiecare cu pasiunea sau cu obiceiurile sale.Chiar și-ntr-o căsnicie trebuie să accepți toate tabieturile ca sa poți rămâne cu omul de lângă tine, până la sfârșit. Dar să cunoști o femeie sau mai multe ... e un subiect neepuizat, încă!
Uneori viața nu e cum dorim să fie.Uite, colega mea de serviciu a "dat-o-n bară" cu viața personală! Frumoasă nu e...are totuși șarm! Corp de fetiță de 14 ani, nedezvoltat,fîșneață, roșcată vopsită, fața smeadă cu buze cărnoase,senzuale, picioare cu pielea bronzată, picioare perfecte când o vezi cu fustițe, ochi căprui, bine conturați, gene naturale dar cu o privire de mioapă(nu-și pune ochelarii de vedere, îi poartă numai la condusul mașinii), sînii bine proporționați, îmbracată mereu cu bluze negre decoltate și pantaloni cu paiete aplicate, cizmulițe cu vîrfuri,dinți albi, sidefii,unghii aplicate, lungi (oare cum s-o descurca cu ele,gindesc ca muziciană cu unghiile tăiate-n carne!!! ) O auzi de departe cînd se aproapie de cameră, bocănește ritmic pe pardoseala de mozaic, într-un fel anume. Acum e aproape divorțată, la doar 32 de ani! Zic aproape, pentru că divorțul nu s-a pronunțat! E tracasată mereu de întîlnirile de la avocat, plângerile soțului, pensia alimetară pe care el nu o plătește regulat pentru cele două fetițe-neîmpărțite încă- între soți! Dar celelalte da! El,încornoratul i-a pus lucrurile afară.Se pare ca o parte din haine i le-a aruncat și pe geam! Orarul impus de legile scrise și nescrise pentru conviețuirea necomună a celor doi, foști căsătoriți, s-a complicat și se complică pe zi ce trece.Totul a început de la un curs de serviciu, de după programul de lucru.Cursuri pentru obținerea unei măriri de salariu. Cursuri de reciclare. Daca ajungeai să faci 400 de ore, ții se face această adăugare la salariul de bază, bună și pentru pensie, baza foarte mică ,trebuie să te reciclezi că altfel ajunși la pensie doar cu chef de pensie, pentru că pensia în sine e echivalentă cu, să zicem, ceva sub salariu minim, chiar după mulți ani de serviciu! Colega mea, de origină marocană, Gaby, s-a îndrăgostit, peste poate, de un alt coleg de serviciu, de la un alt șantier! Ce mai, aventură cu nabădai! Tipul, evreu de origină oarecum și română i-a sucit capul cu totul! Adulterul a ieșit la iveală destul de repede! Familia ei a cam renegat-o după aflarea veștilor, oameni care țin tradiții și, nu acceptă o recăsătorie, mai ales cu un nereligios ! Pur și simplu fetele ei, mici, de doi ani și patru ani, ca vîrsta, erau lăsate la familia ei sau a soțului, la întâmplare, uitînd , să vină la ora promisă să-și ia fetițele, invocînd că merge la cursurile, de la care dispărea până la urmă, bineînțeles cu colegul. Își pierduse orice simț matern...
Nici o mustrare de suflet.I se cuvenea!
Dragoste, aproape "chioară", ce mai! Sorin , amantul, om cu familie cu două fete mari, în vîrsta de 44 de ani ,înalt, bronzat ,cu pămătufuri de păr alb pe la perciuni, îmbrăcat mereu în maiouri colorate fără mâneci, purtînd tot felul de chei și lucruri atîrnate la brîu și țechini strălucitori pe maiou, nu avea nici un gînd serios, încă o aventură, nu era nici la prima nici la ultima... Umbla în halul ăsta la serviciu, ignorînd pînă și bunul simț elementar, să nu i se vadă părul de la subțioară. Se dădea sportiv, lucra la întreținere, dar și la " întreținera psihică" a lui Gaby, care plîngea mai tot timpul, după fiecare convorbire telefonică cu mama sau sora ei, care încercau să o aducă pe drumul cel bun! Pe Sorin parca-l angajase sa-i distrugă viața, picătură cu picătură ,îi sorbea toate vorbele la telefon, opt ore... din opt și ceva. Plus că, tipul se așeza ore întregi, alături de ea, chiar și la serviciu, ignorînd faptul că ceilalți aveau chef și de lucru, nu numai să asculte chichoteli și sfaturi de cum să-și obțină drepturile de femeie divorțată, el nedând nici un ajutor!

Dintr-un impuls normal, de femeie, am încercat și eu să o fac să-și înțeleagă atribuțiile pe care le are, în primul rînd ca mamă, chiar că am oprit-o să se arunce de la etaj! Mai tîrziu am înțeles că intențiile ei erau teatrale, numai ca să-și apere dragostea...să și-o impună public și, în nici un caz n-ar fi făcut-o, chiar dacă etajul zece o inspira !

La început Gaby m-a asigurat că Sorin are intenții serioase. Adică-i promisese că se desparte de nevasta sa și o va lua pe ea, dar mai încolo ,prin februarie, sunt niștre treburi urgente, financiare, ce trebuiesc puse la punct,zicea tipul, tot amânînd-o, probabil că "până la paștele cailor",că paștele real se apropia vertiginos, chiar luna viitoare! O lua pe Gaby din timpul serviciului și o ducea să mănânce mămăligă și mici (ce combinație stupidă), bineînțeles la un restaurant românesc, din Hadar-ul Haifei, cartier pitoresc! Sorin era sabru, dintr-un cuplu marocano-român. Înafara de "mamaliga" și încă cîteva cuvinte în românește, învățate, probabil, de la mama lui sau de la bunică- nu-și amintea mai nimic! Kitch-ul statuietelor cumpărate din șuc (piață de vechituri), pe care le colecționa Gaby, apărute pe pervazul încăperii, mă făcea să-mi dau seama că, nu e nevoie de prea de multe lucruri în viață, ca să poți fi iubită, doar pentru că, să zicem ,cei doi se potriveau, la calitatea de oameni obișnuiți, fără alte probleme! Don Qichotte nu putea fi acel Sorin, lipsit de bun-gustul îmbrăcăminții și, cu privirea după un alt vânat tânar! Sau, poate m-am înșelat.Aș prefera!
Fetițele deja au început să-și prefere tatal!Ce știu ele ce va urma!

A mai trecut un timp. Lucrurile nu s-au schimbat.El doarme uneori la ea, cică ar lucra în ture la întreținere!Vine din ce în ce mai rar în vizită!

Ceața de pe ochi, hamsinul( vânt cu nisip)sunt echivalente!

Bianca marcovici (C)

31.03.05