Apusuri…

Am vrut să iau pulsul anotimpului. În timp ce număram bătăile ceasului de pe noptieră, pe perna mea s-au asezat una câte una amintirile.
Da… eram eu… vară… malul mării… apusul tulburător care îmi clătea ochii si care într-un moment de ardere intensă mi-a lăsat sufletul să geamă de pasiune si să trezească visele din tine.
Apusul soarelui, apoi luna si stelele, eu îmbrătisând nisipul cu fiecare pas adânc, melancolic , îndreptat spre mare; valurile înspumate sărutându-mi picioarele reci si briza… da, briza care îmi aducea de departe parfumul ametitor al ochilor tăi. M-am ascuns într-un far bătrân, acolo sus, între cerurile sticloase, si m-am împletit cu orizonturile, am fuzionat într-un sărut plin de patima apusului.
… Ah!… Vântul si-a întetit oda, iar ceasul meu tuseste încet durerea timpului si vorbeste cu toamna.
Da… sunt eu… toamnă… o pădure aurită, cu un zâmbet din ce în ce mai stirb… Păsesc încet printre frunzele adormite de un vechi cântec de leagăn, ce suieră prin natură, până în seva copacilor. E un alt apus, al unui vis, fragmentat într-un vitraliu de frunze galben-rosiatice. Natura miroase a umezeală, a deziluzie dar si a împlinire… Mă lipesc de un stejar si îi ascult viata cum se scurge prin trunchiul său cel viguros. O gărgărită întârziată îmi aduce parfumul buzelor tale ascunse printre crengi. Mă îndrept iar spre amintiri…
Tot universul meu se învârte pentru ca apoi să te văd pe TINE alergând, alergând prin nisipul fierbinte de desert. Urmăresc atent cum fiecare picătură de sudoare îsi înfige steguletul în boabele de nisip. Esti speriat si fugi, alergi… când… deodată realizezi că de fapt esti singur pe un ghetar ce pluteste încet către mine.
Te frământi si îmi trezesti visele… Încă îti mai caut sărutul printre stele căzătoare…
Acum mi-am îmbrăcat pijamaua de frunze ca să apun numai pentru tine…, ca să fiu eu orizontul acela atât de aprins, de tulburător si misterios, care îti scrie numele cu lacrimile unui surâs rosiatic…
Aud vocea ta si alerg… către cabana noastră. Mă astepti lângă focul mocnind de viată, doar ca să mă privesti si să îmi soptesti că mă iubesti. Mălinistesc căci esti lângă mine, dar încă nu stiu dacă mi-ai văzut apusul…
Oare ai să-l vezi vreodată ?…