poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-22 | |
pacoland 1
Raco se hotărăște să moară Dar pentru că întotdeauna înaintea unei astfel de decizii majore trebuie să iei una și mai radicală, să faci o tăietură adâncă pe pânza fragilă a vieții-chiar și a unuia de raton-și pentru că oricum își făcuse dinainte temele și studiase profund ghidurile celor care aspiră să devină mari eroi ai lumii mărunte, trebuia sa plece. Cum unde? În călătoria vieții lui. În călătoria inițiatică, ce atâta vorbă încolo și încoace. 1. La naiba cu Paco și emisiunea lui, doar nu o sa îi dea satisfacție. 2. Să nu uităm că Raco e o lighioana totuși. Așa că își umplu buzunarele cu provizii: coji de semințe, de portocale, nasturi și mărgele, cuvinte tăitate din ziare și eșarfa pe care o purtase Lisamona la balul Demascării Totale. 3. La drum acum! Toc toc toc tocuri elegante treceau grăbite pe lângă el, poc poc poc pantofi dați cu cremă aproape că îi deranjau mustațile, alergau nu cumva să înceapă ziua fără ei, se grăbeau să își savureze porția zilnică de consumare a propriei persoane. Dacă nu știați, oamenii obișnuiesc să își mănânce din propriul trup dar pe dinăuntru. Și ronțăie și scuipă și ronțăie și scuipă până ajung niște carcase goale. 4. Să nu ne lansăm acum în discuții metafizice. Sunetele străzii îl loveau cu o insistență atât de inconstantă încât simțea nevoia să deschidă umbrela ca pentru o ploaie de vară. Hârșâituri, fâșâituri, pocnituri, ciripituri, lătrături, claxonări, salutări, exclamări… toate acestea asaltau bietul raton ce încerca să își facă drum printre picioarele celor ce abuzau în dimineața asta de trotuar. Așa că se hotărî să urce mai bine în tramvai. Singurul loc liber era cel de lângă un coș cu asparagus. Cumpăni că ar avea timp să tragă și un pui de somn, doar e un drum a cărei destinație nu o știa încă dar avea finalitate sigură. Sforăia, insensibil la umbrele aruncate pe el de clădiri, și nici reclamele prea colorate nu aveau vreo influență. Se lipeau nepăsătoare de retina călătorilor somnambulici. 5. La a treia oprire, o mâna ferma îl înșfăcă și pe Raco.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate