Ierarhia cuvantului

“ Unii se nasc mari, altii cuceresc marirea, iar altora marirea le e data de-a gata. “ ( William Sakespeare )
In multitudinea jumatatilor de cuvant si a nesigurantei, cineva se trezeste spunand: “ NU “ si apoi incepe sa-si spuna rugaciunea : “ Variatia energiei cinetice a unui punct material intre doua momente de timp este egala cu lucrul total al fortelor ce ii sunt aplicate in intervalul respectiv de timp “. Cu ochii mari, privind in gol, ai putea crede ca este Ioana D’Arc, dar te-ai insela. Are mai mult din spiritul muncitoresc al marilor savanti. Exista in ea modelul omului obisnuit, ridicat din mijlocul mormanului si ajutat de fortele Universului , aflat intr-o pozitie ierarhica maxima, iar pentru noi, calauza desprinderii de pleava.
Si se spune ca la inceputuri, cu mult inainte de tine si mine, au existat el si ea, Adam si Eva.Ei doi se considerau stapanii cerului, atat de stapani incat au ignorat interdictia Creatorului. Apoi a aparut munca campului…
Nu i-a fost data insa societatii noastre sa fie condusa de un taran parvenit, insa s-a evidentiat pe treapta cea mai inalta a scarii ierarhice sexul masculin.Pe chipul lui se vede semnul intunecatului, si care poseda ambitia, dorinta si perseverenta prosperitatii totale. Asemanarea lui cu diavolul l-a tras, insa, spre iad, iadul pe pamant, caci i s-au taiat aripile din prima zi.
S-a format astfel o noua clasa sociala: cea a noilor veniti datorita prabusirii dureroase a celor care au format odata societatea. Cei noi au crezut ca prin superficialitate vor putea trece peste fiecare dintre probele la care fusesera supusi si ceilalti. Unul dintre ei a cazut deja.
Societatea insa s-a organizat, s-a perfectionat si impartit in mai multe clase. Prima dintre ele este aceea a celor mai de jos, a acelora care nu au nici cea mai mica pretentie la conducere. Cea de a doua clasa este a celor care au incercat sa se ridice fara nici un rezultat si care spera in adancul sufletului sa se mai ridice odata si de data aceasta sa fie pentru totdeauna. Luand exemplul celor cazuti, s-a nascut o a treia calsa, aceea a celor care nu au nici cea mai mica intentie de afirmare. Scopul lor este sa nu se opreasca si sa spuna “ opreste-te, trebuie sa realizez si eu ceva, ego-ul meu plange “, ci doar trec constant prin viata.
Pseudo conducatorii acestei societati sunt intelectualii, acele papusi carora Creatorul le-a dat mai multa materie cenusie. Intelectualul este pur, dezinteresat, preocupat de interesele lui. Nici macar el nu-si da seama de importanta lui in mijlocul societatii, el ar trebui sa fie calauza in tunelul a a carui luminita de la capat nu se vede. Si totusi, poate in timp cineva va reusi sa se ridice la nivelul lui si sa ii ia locul. Acesta va sti cu siguranta sa manipuleze turma.