poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-19 | |
"Thought he knew the tricks of life
Prowling in the dark He was a leader, malicious and violent His fame is covered with blood Now he's just a number, he lost all his power The king has lost his face" Se pare ca dimineata m-a prins adormita pe fotoliu, cu un bilet in mana. "Iubito, am plecat, vin tarziu, nu am vrut sa te trezesc..." "O sa am timp sa ma ingrijesc putin si de mine, si sa ma gandesc cum sa continuu povestea"..."dar mai intai un dus, si pe urma restul zilei" Zis si facut, imi gasesc de lucru pana cand te intorci tu. Luam cina impreuna, ne povestim cele facute peste zi si te las sa te duci la culcare. Acum stau in bucatarie, asteptand ca licoarea intunecata si amara sa isi imprastie aburii in jurul meu, colorand astfel realitatea gri. Gata, fotoliul ma cheama. Tu deja dormi...timpul pentru plecare. " ..Narcis incremenise. Bataile din usa erau din ce in ce mai puternice. Nu putea sa fuga pe geam. Trebuia sa se duca sa deschida acea usa. Lua o statuie de lut in mana s-o foloseasca pe post de arma- si se indrepta catre usa ce tremura sub repetatele lovituri. "A,..cine e?..." "Deschide imediat usa! da stii cum, in clipa asta!Hai!"urla o voce pe partea cealalta... Narcis se apropie, si temator -cu degetele inclestate pe statuie- deschise usa. O tanara femeie intra val-vartej in casa. "Crezi ca a fost inteligent ce ai facut, nu? Sa fugi asa cu cartea. Acum sunt pe urmele tale!" "Ce? Cine? Ce...de unde stii de...carte?Cine esti? " "Eu sunt Nariel. Am venit sa te ajut.Stiu de...carte si de felul in care a ajuns in posesia ta" "Bine. Ia loc" se duse catre usa si o inchise, asigurandu-se ca nimeni nu asculta conversatia lor. "Spune-mi... Nariel, de unde stii de carte?". Ea, isi dadu mantia rosie intr-o parte, dezvelindu-si trupul tanar. Se aseza pe un fotoliu imens, pufos. Arata foarte ciudat. Fata ii era de o ravasitoare feminitate, si chiar si trupul -sub reteaua ciudata de armuri si piele- raspandea o prospetime ametitoare. Si cu toate astea, arata la fel de mult, a temut razboinic (probabil din cauza sabiei ce ii atarna la cingatoare, sau a cutitului de la glezna) Sub fruntea inalta, palida se ascundeau doi ochi negri, ce straluceau febril. Sprancenele-i erau parca desenate cu tus. Nasul mic, rautacios ii accentua si mai mult natura ironica a chipului. Buzele ...candva- cand un strop de liniste mai ramasese in al ei suflet- erau izvor sangeriu de senzualitate. Acum insa,...erau muscate pana la sange, arse de febra gandurilor. Parul, negru strans la spate se rasfrangea in valuri gingase peste umerii lati. "Eu stiu tot depre carte. Acum insa, nu este in siguranta. Preotii ar putea veni aici in orice moment. Daca vei accepta, voi incerca sa protejez cartea,..si pe tine". "Dar,..eu nu am nevoie de protectia TA." "Oh, nici nu stii cata nevoie ai" spuse ea, sprijinindu-si fata in palma. "Nici nu stii CE este acea carte. Iar eu, imi doresc doar sa stau in preajma Ei..." se ridica si incepu sa se plimbe prin camera. Continua "Eu cunosc foarte bine aceste tinuturi. Cunosc arta acestei carti." "Da? Si daca tot stii atat de multe...spune-mi: ce ar trebui eu sa fac acum?" "Desi stiu ca inca iti tii mainile inclestate pe statuie, te sfatuiesc sa imi accepti oferta. O sa vezi,...ai mare nevoie de protectie. Iar eu ti-o pot oferi." Ii puse mana pe umar, prieteneste. Narcis ridica ochii catre ea."Fie ce-o fi,.."se gandi el. "Accept!" spuse el, clar si raspicat. "Bun, bravo! Ai facut o alegere grozava. Acum, strange-ti lucrurile din camere, si hai repede, deja e periculos sa mai ramanem aici." "Si unde mergem?" "In pustietate. Unde vrajmasii sunt mai putin numerosi"...ii lua traista in mana si incepu a-i indesa in ea straiele si cativa galbeni. Narcis lua cartea si o ascunse in faldurile mantiei sale. "Gata, sa mergem."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate