poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1863 .



Iubire (terminată)
proză [ ]
Iubite de speranță

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cathy ]

2005-02-14  |     | 



Cât de tristă mi se pare ziua asta fără tine dar rezist iubite de suspine amare și dulci totodată pentru că mai sper că prin ironie ești deja al meu și numai eu nu știu, numai eu nu văd, numai eu nu simt, numai eu ignor... ce poate fi mai dur iubite de cenușă decât să te știu dar să nu te recunosc... să te fi uitat în vise și în gândurile mele prăfuite sau pline de noroi... de durere.
Singură și fără formă... liberă... eliberată de ce anume nu știu a spune... poate de iubire sau poate de ura din lume...
Picioare de stâncă de ce nu mă lăsați să mă înalț până la el, să alerg spre iubire, să visez fericire și nu durere... natură nebună ... urăște-mă de vrei dar nu mă înlănțui și nu mă lega cu liana nefericirii de lumea cea mută și surdă...nu inventa lumina care să orbească fericirea...
Bucăți din mine se sfarmă sub lumină... ce oarbă durere de mine și gol... de lipsă și prezență absentă în ușa durerii ce duce la el, iubitul de foc ce mușcă din mine cu dinți de uitare și speră să mor pentru mine în noi doi...
Dar oare ce știu eu de iubire, iubite de frig ce mă uiți în visarea de urlet ce doare în cel ce nu vine sau poate-a trecut...
Fantasme de cristal și lumină străvezie de lună nebună ce uită de noi... iubite de lacrimi și inimă dură.
Adio iubite, te neg cu tăcere, vei fi poate veșnic dar eu mă întorc... la lumea de somn și uitare... și abia atunci, când noaptea va plânge, vei ști de iubita neântâlnită din lipsă de pace și prea multă sfoară... era agățată sărmana nebună cu capul în jos sub seara cu lună... păcatele mele spălate vor fi fiindcă lumea nu știe dar uită de biata iubită răsturnată pe pietre de fum ce mănâncă carnea și lasă doar sfoara ce fu odată liană a crudei naturi ce urlă în noi...
Te roade iubite de veșnică indiferență dar oare mă vei ierta dac-aș mărturisi că nu vreau decât să mă simți așa cum sunt, cum eram și nu voi mai fi... e vremea să cresc iubite de inocență, să rup sfoara ce unește aerul cu pământul, să cad pe pământ în durerea cea vie și să respir cu capul în sus, răsturnat de iubire și nu de durere...
Asta e... iubire.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!